ACTIV PERSPECTIVE XXI

Maia Martin/ Noi doi, amandoi / Both of us, together

2011-01-23T20:12:00.001+01:00

http://maiamartin.weebly.com/
http://maiamartindigital.weebly.com/
http://martinmaia.blogspot.com/

Maia Martin - on topic "QUO VADIS HOMINE"

2011-01-23T20:00:00.001+01:00

http://maiamartin.weebly.com/
http://maiamartindigital.weebly.com/
http://martinmaia.blogspot.com/

"QUO VADIS HOMINE?" http://activperspectivexxi.ning.com/

2011-01-23T19:50:00.007+01:00

New topic valid until the end of february 2011:
QUO VADIS HOMINE?
Visit- http://activperspectivexxi.ning.com

Cristian Matei /photo and painture

2011-01-23T19:48:00.000+01:00

Happy New Year! Gott Nytt År! An nou fericit! Frohes neues Jahr! Boldog Új Évet! Szczęśliwego Nowego Roku! Feliz Año Nuevo !سنة جديدة سعيدة! 新年あけましておめでとうございます！

2010-12-31T16:06:00.000+01:00

Happy New Year! Year 2011 to all of us to be a better year, with the joys and accomplishments, having along, always, loved ones. Have a year in which creativity to accompany you always. May your beautiful dreams come true in 2011!
Gott Nytt År! År 2011 för oss alla att bli en bättre år, med glädje och prestationer, och har tillsammans, alltid, nära och kära. Har ett år då kreativitet att följa med dig alltid. Må din vackra drömmar i 2011!
An nou fericit! Anul 2011 sa fie pentru noi toti un an mai bun, cu bucurii si impliniri, avandu-i alaturi pe cei dragi. Sa aveti un an in care creativitatea sa va insoteasca mereu. Visele frumoase sa vi se implineasca in 2011!
Boldog Új Évet! 2011-ben az összes számunkra, hogy egy jobb év az öröm és a teljesítmények, amelyek mentén, mindig, szeretteiket. Van egy évben, amelyben a kreativitás kísérő mindig. Május a szép álmok valóra 2011-ben!
Felice Anno Nuovo! Anno 2011 a tutti noi di essere un anno migliore, con le gioie e le realizzazioni, avendo lungo, sempre, i propri cari. Hanno un anno in cui la creatività di accompagnarti sempre. Possa il vostro bei sogni diventano realtà nel 2011!
Feliz Año Nuevo! Año 2011 a todos nosotros a ser un año mejor, con las alegrías y logros, con el tiempo, siempre, a sus seres queridos. Tener un año en el que la creatividad para que lo acompañe siempre. Que tus hermosos sueños se hacen realidad en el 2011!
Happy New Year! Année 2011 à tous de nous d'être une meilleure année, avec les joies et les réalisations, ayant ainsi, toujours, des êtres chers. Avoir une année où la créativité pour vous accompagner toujours. Que vos beaux rêves se réalisent en 2011!
С Новым годом! 2011 года для всех нас, чтобы быть лучше год, с радостями и достижениями, имеющих вместе, всегда, родных и близких. Имейте в год, в котором творчество сопровождать вас всегда. Пусть ваши красивые мечты в 2011 году!
Frohes neues Jahr! Jahr 2011 für uns alle zu einem besseren Jahr, mit den Freuden und Erfolge, mit entlang, immer Lieben. Werfen Sie einen Jahr, in dem Kreativität für Sie immer begleiten. Möge Ihre schöne Träume im Jahr 2011 wahr!

Mutlu yıllar! Hepimiz için 2011 Yılı boyunca sahip, sevinçleri ve başarıları ile, daha iyi bir yıl olacak, her zaman sevdiklerini. Yaratıcılık her zaman size eşlik edecek olan bir yıl var. Mayıs güzel rüyalar 2011 yılında gerçek oldu!
Szczęśliwego Nowego Roku! Rok 2011 dla nas wszystkich jest lepsza roku, z radości i osiągnięcia, o czas, zawsze, bliskich. W roku, w którym kreatywność towarzyszyć zawsze. Niech piękne marzenia w 2011 roku!

Ευτυχισμένο το Νέο Έτος! Έτος 2011 σε όλους μας να είναι μια καλύτερη χρονιά, με τις χαρές και επιτυχίες, έχοντας μαζί, πάντα, αγαπημένα πρόσωπα. Έχετε ένα έτος κατά το οποίο η δημιουργικότητα για να σας συνοδεύει πάντοτε. Μάιος όμορφα όνειρα σας πραγματικότητα το 2011!
سنة جديدة سعيدة! عام 2011 بالنسبة لنا جميعا أن يكون عاما أفضل، مع أفراح والإنجازات، وبعد طول ، ودائما ، والاحباء. يملك السنة التي الإبداع لمرافقة لكم دائما. قد أحلامك الجميلة تتحقق في عام 2011!
新年あけましておめでとうございます！私たちのすべての年は、2011年に沿って有する、喜びと実績と、より良い年になると、常に愛する。創造性はいつもあなたを同行する年があります。月の美しい夢は、2011年に叶う！
שנה טובה! שנת 2011 לכל אחד מאיתנו תהיה שנה טובה יותר, עם השמחות וההישגים, לאחר יחד, תמיד, את יקיריהם. יש שנה שבה יצירתיות כדי ללוות אותך תמיד. חלומות מאי היפה שלך התגשם בשנת 2011!
新年快樂！2011年向所有使我們成為更好的一年，隨著歡樂和成就，有一起，總是親人。有一年，總是陪你創造力。願你美麗的夢想成真，2011年！
नया साल मुबारक हो! हम सभी के लिए वर्ष 2011 एक बेहतर वर्ष होने के लिए, खुशियों और उपलब्धियों के साथ, साथ रहा है, हमेशा की तरह, लोगों को प्यार करता था. एक साल है जिसमें रचनात्मकता के लिए हमेशा तुम्हारे साथ. मई अपने सुंदर सपने 2011 में सच!

Emanuel Stoica / photo/"Love Story" /on topic "Feelings"

2010-12-31T16:04:00.000+01:00

Good news! Ning network is again accessible to all participants in "ACTIV PERSPECTIVE XXI" Project! Topic of December will be "Feelings."

2010-11-21T18:00:00.003+01:00

Dear friends, participants in "ACTIV PERSPECTIVE XXI" Project,

After two months of waiting, here we have good news, I solved the problem of accessing the network on Ning, a tool that allows us to collaborate and interact much better than e-mail. So, with apologies for this period devoid of creative joy of communicating, I invite you to continue our collaboration and this great spiritual exchange. The proposal is to keep until the end of September-November theme "Truth and self-knowledge" - because few of us have managed it before addressing the technical difficulties appear related to changes in network on Ning. Topic of December will be "Feelings."

Course, each of us can always invite anyone interested in culture,truth, art and beauty, to participate in this experience called "ACTIV PERSPECTIVE XXI" Project.

Also, remind you e mail activ.spirit@yahoo .com and , important, Network adress- http://activperspectivexxi.ning.com/.

With great respect and friendship,

Emanuel Stoica

2010-08-26T00:34:00.001+02:00

MAIA MARTIN -on topic "TRUE and SELF KNOWLEDGE"

2010-08-26T00:29:00.001+02:00

Tänk framåt/ To think before

KOL / PAPPER

Tänk framåt/To think before

Blyerts, akvarell , papper

http://maiamartin.weebly.com/
http://maiamartindigital.weebly.com/
http://martinmaia.blogspot.com/

Emanuel Stoica / proza/ Camera Albastra/ tematica Adevar si autocunoastere

2010-08-26T00:18:00.000+02:00

                                    Camera Albastră

Selectie din volumul de proză scurtă "Ferestre pentru irealitate"-Editura Clusium 2008. Versiunea in engleză-Ana Cociş

Dacă lumea ar muri, singurele care s-ar bucura ar fi hienele. Nici nu contează câte picioare ar avea ele într-o astfel de situaţie. O asemenea categorie dezvoltă, în condiţii specifice unei lumi dominată de vise, dorinţe, spaime inutile şi de proporţii apocaliptice, un instinct final, Festinul.

Cadavrul este un simplu obiect. Un obiect care bucură hienele pentru că ele îl mănâncă şi nu le mai e foame.
Lumea moare în fiecare zi. Şi hienele se bucură zilnic. Deocamdată, lumea se mai şi naşte. Hienele nu se supără. Le interesează să aibă la îndemână obiectul care le potoleşte foamea. Dacă nu găsesc un cadavru trec la fapte fără ezitare. Prada are parte de multiple motive de tristeţe. Printre ele, faptul că hienele de acest fel nici măcar nu-şi mai amintesc ce au înghiţit ieri. Un efort de memorie le-ar deranja digestia. Doar îţi spuneam că religia lor este Festinul. Şi se hrănesc cu nişte obiecte cărora li se spune cadavre. În aşa ceva se transformă lumea atunci când moare. Iată de ce trebuie să fii înspăimântător pentru hiene, pentru ca ele să nu te poată transforma în obiect înainte de vreme şi să nu se bucure că nu le e foame doar fiindcă te-au întâlnit. Asta se poate întâmpla în condiţii specifice unei lumi dominată de vise, dorinţe, spaime inutile şi de proporţii apocaliptice. Hienele se nasc şi mor. Le mănâncă viermii, ori cine ştie ce gândaci. Şi gândacii mor. Se hrănesc cu ei fiinţe mai mari ori mai mici, bacterii... Bacteriile, la rândul lor, au un sfârşit.
Un înţelept spunea că atunci când moare un om moare un univers...
                                                 *

Ploaia biciuia faţa pelerinului tăcerii. Întunericul care părea etern, umezeala veşmintelor lipite de corp ca nişte ventuze, îi secătuiau răbdarea. Nici acum nu reuşise să învingă Vălul. Călătorise departe, dincolo de lumile accesibile conştient oricăruia dintre cei cu care urma să se întâlnească. Ştia întotdeauna ce are de făcut la întoarcere dar... nu putea să explice cum se întâmplă asta. Călca pe colţurile de piatră fără să le mai simtă. Nu putea să-şi audă paşii. Fulgerele urlau disperate, rătăcite în neant. Şi ele parcă se simţeau blestemate că nu le mai vede nimeni. Ochii, nişte accesorii aproape inutile. Stelele nu mai fuseseră privite de veacuri întregi. Ziua, o legendă. Lumea, idee fără sens coerent în lipsa conştiinţei de sine. La acest etaj, lumina stinsă. Cele trei torţe, arzând încă, îşi luminau reciproc calea.
Toţi trei aveau aceeaşi obsesie. Ştiau că într-un târziu vor afla ce i-a făcut să parcurgă Drumul. Era singurul amănunt pe care îl aveau ca reper pentru ceea ce-şi imaginau că înseamnă eternitatea de dincolo de chinul pentru obsesiile fiecăruia dintre ei. Nu-şi vorbiseră niciodată despre asta. De fapt, nici nu-şi vorbiseră vreodată. Erau atât de obişnuiţi unii cu ceilalţi încât această nevoie le lipsea. Lumina flăcărilor se întorcea încărcată cu o forţă cumplită, de la limita vălului care acoperea până sub privire chipul fiecăruia.
Gardianul, un spectru războinic, a cărui unică preocupare părea a fi să înspăimânte pe cei ce-l întâlniseră vreodată pe Cel Însoţit, exersa un reflex macabru. Mângâia cu un soi de tandreţe mânerul unui paloş îngrozitor despre care nici unul dintre cei rămaşi nu-şi amintea să fi fost folosit vreodată. Urmele lui erau singurele vizibile în nisip. Îi mai puteau fi văzuţi doar ochii, stăvilind o forţă despre care se putea uşor bănui că e teribilă. Nimeni nu mai dorea să o cunoască. Gardianul nu dăduse niciodată semne că ar vrea să o arate. Parcă privea prin şi peste fiinţele acestei realităţi.
În primul moment, Savantul îl văzu ca pe o halucinaţie. Părerea i se schimbă destul de repede. Se gândi că are de a face cu o fiinţă căreia îi erau accesibile mai multe dimensiuni dar care refuza comunicarea. Era mai simplu şi oarecum logic pentru el să accepte asta. Ceea ce i se părea destul de ciudat - felul în care, mereu, Gardianul reuşea să preceadă sosirea Celui Însoţit. Faptul că nisipul păstra urmele lui, altă însuşire pe care Savantul o analiza uneori, dar numai gândindu-se la efecte. Cauzele - prea puţin importante acum. Studia doar adâncimea paşilor, elaborând o teorie care să-i lumineze înţelegerea. Simţea că e tot mai aproape de adevăr.
Proorocul, un cârcotaş. Parcă nu-l mulţumea nimic, niciodată. Condamnat la un soi de lipsă de înţelegere... Drama lui, proorociile cu semnificaţii întotdeauna desluşite prea târziu. Odată s-a văzut plutind într-o mare de cuvinte. Literele curgeau învăluind tot ceea ce putea să însemne fir logic, transformând ideile în cocoloaşe de hârtie aruncate mai apoi în marele recipient cu rebuturi ale gândirii. Darul zeilor îi părea atunci o pată existenţială în universul microscopic al unei lumi care nici nu contează mai mult decât un atom, privită fiind din perspectiva infinită a Creatorului. De multe ori, în visele lui vechi se înlănţuiau imagini care cu greu mai puteau fi descifrate. Aparţineau unei alte lumi. Trăiri ciudate, cu arome de tihnă, mirosuri de iarbă şi muşuroaie de furnici privite cu o curiozitate de nou născut. Obiecte nenumite cărora li se putea da un nume, dialoguri cu un câine alb, călătorii într-o lume demnă de explorat la fiecare pas, imensă în diversitatea ei dar unitară. Într-una dintre secvenţe, o uriaşă cameră goală. Sunetul scândurii care scârţâia sub talpa piciorului încălţat cu botoşeii unui copil de doi ani, un ecou care trebuia explorat, desigur, şi ceva care dădea impresia că atmosfera era imprimată cu un albastru obsesiv, de Voroneţ, izvorând de undeva dintr-un colţ, dintr-o privire nevăzută, din pereţi, ori dintr-o urmă de vopsea veche...
Cum au dispărut toate? Unde sunt minunăţiile camerei albastre pe care nu a mai găsit-o niciodată? Bănuia că ea a fost reală, detaliile i se păreau prea greu de uitat ca să fi fost doar o închipuire... Încercase de nenumărate ori să refacă traseul parcurs. De fiecare dată ajungea într-un loc unde nu era nimic. Acolo nici nu existase vreodată ceva construit. Zona avea ceva care ar fi adus cu un iaz dezafectat ori cu vecinătatea lui. Îşi mai amintea doar iarba care-i înconjura fiinţa, lovindu-l peste obraji, peste EU, cu mesajul unei infinite bucurii de a trăi, de a simţi, de a constata... Poate că în constatarea că doar cei mai tari supravieţuiesc va găsi secretul camerei albastre ?
Proorocul aruncă nişte vreascuri în foc murmurând vorbe care păreau un descântec. Rugăciunea se ridică asemenea unui fluture. Odată cu fumul miresmei arsă drept ofrandă, chinurile furtunii se împleteau, îndepărtate, într-o uriaşă şi inutilă dezlănţuire de furie.
"Eu trăiesc, eu mor, eu sunt Osiris… Eu trăiesc, eu mor, eu sunt orzul; eu nu dispar". Inscripţia, în mijlocul flăcărilor, pe o mare lespede încinsă. Vorbele cioplite în piatră păreau a se hrăni cu incandescenţa rezultată din acel proces de consum al materiei.
Ochii Savantului şi cei ai Proorocului se îndreptară pentru câteva clipe spre mersul Pelerinului. Întotdeauna, ultimul sosit. În graba cu care-şi întoarseră privirile înapoi, spre flacără, se putea citi dezamăgire. Ultimul sosit, Cel Însoţit, era singur şi de data asta. Paşii lui sunau la fel ca şi acum un an ori un secol...ori un mileniu...Vălul nu putea fi învins deocamdată.Timpul nici nu mai avea importanţă. Ceea ce trebuise făcut fusese făcut iar ceea ce trebuia să se mai săvârşească va fi împlinit. Aşa era Legea.
Arma îi zăngăni, lovind piatra, când se aşeză. Sunetul rânji sinistru, ca o moarte a uneia dintre creaturile infernului. Aspru cu el însuşi, nu-şi înţelegea oboseala. Ştia că i-a uitat cauzele. Meditaţia primi în cele din urmă şi atingerea forţei lui. Pentru câteva clipe îl învălui vechea imagine-obsesie; se transforma într-o o pasăre, ori o lăcustă, apoi un stol de lăcuste, apoi... Trăi ca de fiecare dată, cu voluptate, secunda în care i se reaprindea conştiinţa de parte a unui întreg.
Să transformi înfrângerea în victorie... chiar şi aparentă. Pentru o secundă ai răgazul de a o lua de la capăt, măcar imaginar, ca să mai crezi odată în tine. E o frumuseţe absolut perversă în constatarea asta dar e o necesitate pe care a descoperit-o la un moment dat şi pe care nu mai vroia să o uite. Înfrângerea, evidentă, era desemnată chiar şi de condiţiile nerecunoaşterii capitulării. Lupta continuă aşadar... Cu ce arme ? Absolut neconvenţionale, eventual cu arma finală, doar victoria contează în astfel de momente psihologice... Recepta imagini pentru care nu avea nume. Le lăsa să curgă în meditaţie, împărţindu-şi frământarea în trei. Primea de la ceilalţi lumi care se suprapuneau peste ale lui... Zbaterea viperei pe lama ascuţită a unei coase. Şarpele tăiat, sângele care se scurgea, milă şi oroare. Ar fi fugit înapoi la liniştea şi ecoul unei încăperi cu nuanţe albastre, de lângă stejarul acela având la rădăcină cea mai bună apă din lume, apă cu gust de ulcior, dacă nu i s-ar fi spus că e mai rău decât să asiste la moartea creaturii. Se zbate până la asfinţitul soarelui...
Fulgerele urlau negru, disperate, rătăcite în neant. Încărcată cu o forţă cumplită, lumina focului sacru se întorcea de la limita vălului care acoperea până sub privire chipul fiecăruia. Gândacul căuta refugiu în umbra unui colţ al peretelui grotei, neluminat de flacără. Neamul lui era singurul care nu suferea încă. Discreţia existenţială necesară supravieţuirii unei astfel de specii, în condiţiile date de lanţul trofic la apariţia ei, se transformase deja într-un modus vivendi ostentativ. Neamul insectelor ar fi urlat de ruşine. Libărcile deveniseră dinozaurii care se îngrăşau cu resturile în descompunere ale unei lumi în agonie. Nici o profeţie nu anunţase asta. Pentru gândaci oricum nu avea importanţă un asemenea amănunt. Trăind în lumea puturoasă care le asigura confort, conştiinţa lor colectivă avusese revelaţia unui festin cu care-şi alimenta un libido apocaliptic. Erau peste tot. Resturile, o abundenţă sesizată cu ferocitate de specia pentru care degradarea însemna prosperitate.
Principala meteahnă a acestei situaţii aparent favorabilă paraziţilor era inevitabila lor extincţie. Odată se va termina totul. Murind, goangele grase se transformaseră ele însele într-o masă de gunoi infect, în care se scăldau generaţiile următoare de muşuroaie hrănite cu stârvul lumii.
Fuga gânganiei spre întunericul pervers care o ocrotea se întrerupse brusc. Asupra ei se prăbuşise pumnul Gardianului. Cel mai puternic supravieţuieşte? Una din întrebările la care ar fi vrut să răspundă. Blestemaţi să caute, fără răspunsuri pe măsura întrebărilor, cei trei se adunau în ritualul ascultării suferinţei, din timpuri pe care nu le mai numărau. Cine erau cei puternici ? Mai exista un adevăr în constatarea “Cogito ergo sum “ ? Ori, realitatea se convertise într-o pedeapsă supremă adusă trufiei pe care o putea declanşa acest fruct mental ?
Sentimentul unei arderi intense, aproape insuportabile, întrerupse meditaţia. Fără nici un avertisment, Gardianul păşise în mijlocul rugului sacru. Drumul lui, marcat de câteva urme, mai adânci decât de obicei, dispărând treptat, direct proporţional cu apropierea de foc, observă rapid Savantul.
Pentru prima şi ultima oară, aceleaşi gânduri trecură prin mintea celor trei. Singurul termen de graţie pentru ei –secunda în care puteau să-şi dea seama că acesta era finalul Drumului. Inscripţia, în mijlocul flăcărilor, pe o mare lespede încinsă. Vorbele cioplite în piatră păreau a se hrăni cu incandescenţa rezultată din acel proces de consum al materiei. Dintr-o dată, universul se prăbuşi.
"Tu eşti pe tronul lui Osiris, ca reprezentant al Celui dintâi între cei aflaţi la Apus. Împărtăşeşte-te din puterea lui, primeşte coroana lui." O clipă cât o eternitate. Drumul către poporul apusului, în urmă. Omniprezent, doar Vălul care aştepta să-l transforme din nou într-o taină.
                                         **

Hâţa-hâţa, scârţa-scârţa, întrebare şi răspuns. Camera albastră era vie, cel puţin părţi din ea păreau însufleţite. Prin intermediul unei bucăţi de duşumea, prichindelul punea întrebări Albastrului care se agăţase undeva acolo, în colţul din stânga, sus. Ecoul, un traducător de ocazie.
-Copile, iarăşi te-ai rătăcit! Hai, mergem... Ce griji ne-am făcut, se auzi vocea bătrânului. Futu-i ceara măsii de treabă, mormăi el oarecum uşurat...
Dojenit, agăţându-se de mâna protectoare a tatălui, puştiul păşea mărunt şi puţin speriat prin iarba uriaşă. Urcau pe lângă stejarul acela cu cea mai bună apă din lume, apă cu gust de ulcior. Atunci înţelesese pentru prima oară. Căutarea începuse din nou.

http://emanuelstoicaprose.blogspot.com/

Emanuel Stoica - The Blue Room - prose -on topic TRUE and SELF KNOWLEDGE

2010-08-26T00:06:00.001+02:00

                              The Blue Room

Selection of bilingual volume of short stories "Windows to the Unreal". English version - Ana Cociş . "Clusium" Publishing House, 2008

Should the world die, the only ones that would enjoy it would be the hyenas. It doesn’t even matter how many legs they would have in such case. In an apocalyptic world dominated by dreams, desires, useless fear, such a category develops a final instinct, the Feast. The corpse is merely an object. An object which makes the hyenas happy, as they feed on it and are hungry no more.
The world dies every day. And every day the hyenas rejoice. For the time being, the world is also being born. The hyenas are not upset. They are interested in holding the object that can satisfy their hunger close at hand. Unless they find a corpse, they start acting without hesitation. The pray has many reasons to be sad. Among these, the fact that such hyenas don’t even remember what they swallowed the previous day. A memory effort would disturb their digestion. I just told you that their religion was the Feast. And that they fed on objects called corpses. This is what the world turns into when it dies. This is why you have to frighten the hyenas, so that they may not turn you into an object before your time and that they may not enjoy their satiety only because they have met you. This is what can happen in an apocalyptic world dominated by dreams, desires and useless fear. Hyenas are born and die. Worms or some nameless bugs eat them. Then the bugs also die. Some larger or smaller creatures, the bacteria, feed on them… The bacteria themselves die, in their turn.
A wise man said that when a man dies, a whole universe dies with him…
                                                       *

The rain was whipping the face of the silent pilgrim. The seemingly infinite darkness, the dampness of his clothes, glued to his body like hog suckers were exhausting his patience. Once again, he hadn’t been able to defeat the Veil. He had been travelling far, way beyond the worlds consciously accessible to those he was going to meet. He always knew what he had to do on his way back but…couldn’t explain how he knew it. He was stepping on the sharp rocks without feeling them anymore, unable to hear his own footsteps. Flashes of lightning were howling desperately, lost into the nothingness. They too seemed to feel cursed because no one ever watched them anymore. The eyes – almost useless accessories. The stars hadn’t been watched for whole centuries. The day – merely a legend. The world – a meaningless idea in the absence of self-consciousness. On this floor the lights were off. The three torches, still burning, were lightening each-other’s way.

All three had the same obsession. They knew that eventually they would find out what had made them follow the Road. It was the only detail they could use as a start point to imagine eternity beyond the torment of their obsessions. They had never talked about it among themselves. In fact, they had never spoken to each-other at all. They were so used to each-other that there was no need to do it. The light of the flames returned charged with a terrible force to the margin of the veil which covered everyone’s face up to their eye-balls.
The Guardian, a warrior spectrum, whose unique concern seemed to be that of frightening everyone who had ever met The Accompanied One, was practising a gruesome reflection by gently stroking the hilt of a terrible sword, which none of the remaining recalled ever being used. His foot-prints were the only ones visible in the sand. Only his eyes could be seen, hiding a tamed force which could easily be imagined as terrible. No one wanted to know about it anymore. The Guardian had never implied that he wanted to show it. He seemed to be gazing through and beyond the creatures of this reality.
At first, The Scholar had seen him as a hallucination. His perception had changed rather soon, though. He started to believe he was dealing with a creature who had access to multiple dimensions, but who refused communication. It was easier and relatively logical for him to accept this. What he found rather strange – the way The Guardian always managed to precede the arrival of The Accompanied One. The fact that the sand retained his foot-prints was another feature that The Scholar would analyse at times, considering only the consequences. The causes were far too insignificant at the moment. He examined only the depth of the foot-prints trying to create a theory which should enlighten his understanding. He felt closer and closer to the truth.
The Prophet, a caviller. It seemed that nothing could ever please him. Condemned to a sort of misunderstanding… His drama, his prophecies whose meanings were always revealed too late…. Once he had seen himself drifting in a sea of words. The letters were flowing, enshrouding any logical thread, turning ideas into paper balls later thrown away into the large receptacle of the mind’s debris. The gods-given gift seemed then an existential stain on the microscopic universe of a world no more significant than an atom, when looked upon through the Creator’s infinite eye.
Many times, in his ancient dreams, indecipherable Images would intermix. They belonged to another world. Strange moods, scented with peace, herb odours, and ant-hills watched with a new-born baby’s curiosity. Nameless objects which waited to be given a name, dialogues with a white dog, voyages into a world whose every recess was worth exploring, immense in its diversity, but undivided. In one of the sequences, a large empty room. The sound of planks creaking under the soft-shoed sole of a 2 year-old baby, an echo that had to be explored, certainly, and something that made the atmosphere seem imprinted with an obsessive Voronet blue springing from some corner, from an invisible eye, from the walls or from a stain of old paint…
How had they all disappeared? Where were the wonders of the blue room that he had never managed to find again? He suspected that it had been real, the details seemed too unforgettable to have been just an illusion… The Prophet had tried many times to recreate the itinerary. He always arrived in an empty place, where nothing had ever been built. There was something like a dried-out lake, or its surroundings, in the area. He could only remember the grass enshrouding him, stroking his face, his EGO, sending a message of the infinite joy of living, feeling, observing… What if he could find the secret of the blue room in the idea that only the strong survive?
The Prophet threw some wood on the fire, muttering words that sounded like a spell. The prayer rose like a butterfly. In the same time as the smoke of the offering’s scent, the distant torments of the storm mingled in a huge, futile, unchained rage.
‘I live, I die, I am Osyris… I live, I die, I am the barley, I don’t disappear’. The inscription on a great hot flagstone in the middle of the fire. The words carved into the stone seemed to be feeding on the incandescent offspring of that matter-consuming process.
For a few moments, the eyes of The Scholar and those of The Prophet focused on the Pilgrim’s coming. Always the last to arrive. The hasty return of their eyes to the flame expressed their disappointment. The last to come, The Accompanied One, was alone this time, too. His foot-steps sounded as they had sounded a year, or a century,…or a millennium before… The veil could not be defeated yet. Time wasn’t even important anymore. What had had to be done, had been done and what was to be done from that moment on would be fulfilled. This was the Law.
His sword clashed against the rock when he sat down. The sound grinned gruesomely, like the death of an infernal creature. Being harsh on himself, he couldn’t understand his exhaustion. He knew he had forgotten its causes. Eventually, the meditation received the touch of his force, too. For a few moments, the old obsession-image got hold of him, he turned into a bird, or a locust, then into a flock of locusts, then… As always, he voluptuously experienced the moment when his consciousness of being part of a whole aroused again.
To turn defeat into victory… even apparently. For a second, there was the possibility to start fresh, if only in one’s imagination, so as to believe in oneself once again. There was an absolutely perverse beauty in this statement but it was a necessity that he had discovered once and didn’t want to forget. The obvious defeat was denoted by the very unwillingness to acknowledge the surrender. So, the fight went on… The weapons? Absolutely unconventional, maybe the final weapon, victory was all that mattered in such psychological moments… He perceived nameless images, allowing them to drift into the meditation, dividing his torment into three. In return, he received from the others worlds that overlapped his own… The torment of a viper on the edge of a scythe. The chopped snake, the blood flowing out of it, pity and horror. He would have run back to the peace and echo of a bluish room, next to that oak-tree at whose roots flew the best water in the world, with pitcher-like taste, if he hadn’t been told it was worse than to attend the death of the creature. It kept struggling until sunset.
Flashes of lightning were howling darkly, desperately lost into the nothingness. Charged with a terrible force, the light of the holy fire was returning to the margin of the veil which covered their faces up to the eye-balls. The bug was looking for shelter in a shadowy recess of the cave wall, away from the flame light. His kind was the only one who wasn’t yet suffering. The discretion required by the survival of the species, under the circumstances created by the trophic chain since its birth, had already turned into a conspicuous modus vivendi. The insect-kind would have screamed in shame. The cockroaches had turned into dinosaurs feeding on the decaying remains of a world in agony. No prophecy had ever announced it. To the cockroaches, it made no difference anyway. Living in that putrid, comfort-providing world, their collective consciousness had had the revelation of a feast which nourished its apocalyptic libido. They were everywhere. The remains, a plentifulness ferociously grasped by this species, for which decay was prosperity. The main flaw of this seemingly pest-favouring situation was their inevitable extinction. One day everything would come to an end. By dying, the fat cockroaches themselves had become a mass of putrid waste, swallowing the next generations of ant-hills fed with the world’s remains.
The cockroach’s running towards the perverse, shielding darkness stopped abruptly. The fist of the Guardian had crushed it.
Is it the strongest who survive? One of the questions he would have liked to find an answer to. Condemned to search without ever finding answers to match the questions, the three had been meeting for the pain-sharing ritual since long forgotten times. Who were the strong? Was there still truth in the statement ‘Cogito ergo sum’? Or was it that the reality had become a supreme punishment for the pride that this mental offspring could unleash?
The feeling of an intense, almost unbearable combustion interrupted the meditation. Without warning, the Guardian had stepped in the middle of the sacred fire. The footprints that marked his way were deeper than usual; the closer they got to the fire, the faster they vanished, The Scholar noticed quickly.
For the first and the last time, the same thoughts crossed the mind of the three. Their only grace – the moment when they would realize that this was the end of the Road. The writing, in the middle of the flames, on a large glowing flagstone. The words carved into the stone seemed to feed on the glow springing from that matter-consuming process. All of a sudden, the universe crumbled within itself. “You are on the throne of Osyris, as a representative of The First amongst those in the West. Partake of his power, receive his crown.”
A moment as infinite as eternity. The road towards the people of the West, behind them. Omnipresent – only the Veil waiting to transform it into a mystery again.
                                            *
See-saw, screech-scratch, question and answer. The blue room was alive, at least parts of it seemed animated. Through a piece of the floor, the little man was questioning the Blue, which had got attached somewhere to the top left corner. The echo, an occasional translator. “Child, you’ve got lost again! Let’s go... We’ve been so worried”, the old man’s voice said. “Damn this business”, he muttered, somewhat relieved…
Scolded, clinging to the protective hand of the father, the kid was trotting a little frightened through the huge grass. They were climbing past the oak tree with the best water in the world, tasting like pitcher. It was at that moment that he understood for the first time. The search had started again.

http://emanuelstoicaprose.blogspot.com/

2010-08-25T23:48:00.002+02:00

Otilia Tarlapan - MOMENTS

2010-08-11T13:07:00.001+02:00

TRECUT(PAST)

ZBOR SI CAUTARE (FLIGHT AND SEARCH)

FRENEZIE (FRENZY)

MAIA MARTIN - ON TOPIC "URBAN LANDSCAPE"

2010-07-29T12:33:00.000+02:00

Site: http://maiamartin.weebly.com/

Emanuel Stoica- photo on topic "Urban landscape"

2010-07-29T00:47:00.000+02:00

IOAN HĂDĂRIG-Recunoaştere internaţională a Aiudului, ca "Oraş al artelor"

2010-07-29T00:30:00.000+02:00

Recunoaştere internaţională a Aiudului, ca "Oraş al artelor"

În perioada 1 aprilie -1 mai 2010, la Vichy (Franţa) a avut loc cel de-al 54-lea Salon al Artei Bourbonnaise, coordonat de celebrul pictor şi grafician Jean Pierre D'Agostino. Fundaţia "Inter-Art" din Aiud a fost invitată specială la acest salon, la al cărui vernisaj au fost prezente peste 350 de persoane, în mare majoritate iubitori, cunoscători şi autorităţi în domeniu. Lucrările cu care s-a prezentat fundaţia aiudeană au purtat semnăturile următorilor artişti: Angela Tomaselli (Bucureşti), Georgiana Cosma (Bucureşti), Matei Enric (Bucureşti), Andor Komives (Cluj Napoca), Maria Cristina Oneţ (Hunedoara), Ioana Maier (Alba Iulia) şi ale aiudenilor Ştefan Balog, Rodica Pungea, Andrei Bako, Mihaela Bako, Victor Ioan Cacoveanu, Natalia Bardi, Ioan Rusu, Sandor Albert şi Alexandru Iuga. Pentru participarea la salonul de artă plastică franceză, precum şi pentru proiectele culturale şi artistice iniţiate anul trecut, în cadrul unei vizite în Franţa, de către directorul artistic al fundaţiei, poetul Ioan Hădărig, Primăria Vichy, prin edilul şef Claude Malhuret, a hotărât atribuirea medaliei culturale a municipalităţii din Vichy, "Allier France", Fundaţiei "Inter Art". Medalia a fost înmânată preşedintelui fundaţiei, artistul plastic Ştefan Balog, chiar la Aiud, de către Francois Barlet, reprezentantul Asociaţiei Cusset-Aiud Echanges, cu prilejul Festivalului internaţional de film de foarte scurt metraj "Tres courts"... (Ion Hantulescu, Unirea)

IOAN HĂDĂRIG-La France vue par les yeux d’ un poete / Franta vazuta prin ochii unui poet, 2009

2010-07-29T00:21:00.001+02:00

La France vue par les yeux d’ un poete / Franta vazuta prin ochii unui poet, 2009
Itineraires Francais: Cusset, Vichy, Moulins, Paris…

DANIELA STĂNOIU-PHOTO ON TOPIC "URBAN LANSCAPE"

2010-07-29T00:17:00.000+02:00

"Urban landscape"-The seventh topic for ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT, available in July 2010

2010-07-01T23:57:00.003+02:00

Dear participants on ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT,

The seventh topic for ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT, available in July 2010 is "Urban landscape" suggested by the artist Maia Martin .

Topic "Urban landscape" remains open until the end of July 2010 , while which are expected to post on the site all the creators approaches, on E.mail address already announced: activ.spirit@yahoo.com.

For those who are already enrolled in ACTIVE PERSPECTIVE XXI NETWORK, you can continue posting material created directly in the network.{ http://activperspectivexxi.ning.com/}

We are open for solutions to access and post material in other forms, if they are applicable. The basic idea is that they can be accessed on the dedicated project web spaces.Other topics will be announced soon.

We recall that for any clarifications and further details, do not hesitate to contact the same e mail address: activ.spirit@yahoo.com.

Each participant can invite new participants worldwide.They would be welcome.

Also, will ask each of you if you want, to suggest topics for the coming months.

Best thoughts,

"ACTIV PERSPECTIVE XXI" team,

Emanuel Stoica - project coordinator

Emanuel Stoica photo on topic "parallel times"

2010-06-27T23:02:00.000+02:00

Daniela Stanoiu- photo on topic "Parallel times"

2010-06-22T18:36:00.002+02:00

NIIRO SHO-JAPAN-PHOTO

2010-06-14T21:28:00.000+02:00

NIIRO SHO-JAPAN

2010-06-14T21:26:00.003+02:00

For optimal sound listening, you can stop PLAYER on the bottom of the Web page

SILVAN STÂNCEL-MUSIC-TIMPURI PARALELE- PARALLEL TIMES

2010-06-08T13:33:00.004+02:00

For optimal listening, you can stop PLAYER on the bottom of the Web page

Daniela Stănoiu-photo-on topic "Parallel times"

2010-06-04T22:55:00.002+02:00

Maia Martin-Eu locuiesc într-o lume, tu locuieşti într-o puzderie de lumi-I live in a world you live in an infinity of worlds

2010-06-04T06:15:00.001+02:00

Cosmin Cociş - Parallel time - Windows to the inside

2010-06-04T06:06:00.001+02:00

Emanuel Stoica- photo on topic parallel times

2010-06-03T15:46:00.002+02:00

Emanuel Stoica-photo on topic "parallel times"

2010-06-02T21:20:00.002+02:00

Topic "Parallel times" - available in June 2010

2010-06-02T12:18:00.001+02:00

Dear participants on "ACTIV PERSPECTIVE XXI",

The sixth topic, available in June 2010, will be "PARALLEL TIMES", suggested by the artist Silvan Stâncel.

Topic "PARALLEL TIMES", remains open until the end of June 2010 , while which are expected to post on the site all the creators approaches, on E.mail address already announced: activ.spirit@yahoo.com.

For those who are already enrolled in ACTIVE PERSPECTIVE XXI NETWORK, you can continue posting directly in the network, at http://activperspectivexxi.ning.com/.

We are open for solutions to access and post creations in other forms, if they are applicable. The basic idea is that they can be accessed on the dedicated project web spaces.Other topics will be announced soon.

We recall that for any clarifications and further details, do not hesitate to contact the same e mail address: activ.spirit@yahoo.com.

Each participant can invite new participants worldwide.They would be welcome.

Also, will ask each of you if you want, to suggest topics for the coming months.

Best thoughts,

"ACTIV PERSPECTIVE XXI" team,

Emanuel Stoica - project coordinator

DANIELA STĂNOIU- PHOTO-FRIENDSHIP

2010-05-30T20:18:00.001+02:00

Topic no 5. on "ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT"-"FRIENSHIP (friendship feeling in various forms)"

2010-05-19T19:55:00.003+02:00

The fifth topic for ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT, available in May 2010, is "FRIENSHIP (friendship feeling in various forms)" suggested by the artist Maia Martin .
Each participant can invite new participants worldwide.They would be welcome.
For any clarifications and further details, e mail address: activ.spirit@yahoo.com.

Vasile Pop - "Umor în trist decor"- "Humor i sorgliga landskap"- "Humor in a sad setting"

2010-05-19T19:23:00.003+02:00

Câteodată mă doare umorul şi mă cuprinde dorul de tristeţe. Fac feţe-feţe şi-mi adresez o sudalma plângând lacrimi în palmă pătată de "simpatică" cerneală desenând pe traseul existenţei amară viaţă globală. Mă trec fiori, ca nişte nori plumburii şi târzii vărsând ploaie grea peste lume rea, otrăvită de venin. Dau clandestin telefon în sine şi-mi întreb sufletul, cugetul, de ce omul a uitat de bine, de ce îşi bate joc de omenie, de ce adună cu lăcomie de lăcustă bancnote pătate de drame ascunse sub fustă scoţiană. Cerească mană, sufletul mă dojeneşte, îmi spune că smoala dospeşte când speranţa se frânge, când umorul de milă îşi plânge. Şi închide, nu înainte de a surâde fierbinţi raze de lumină plină de Dumnezeire. Îmi revin în fire şi mă simt fericit ca un mire părăsit de mireasă scundă şi grasă, cu picioare de copac trăsnit de vreme rea şi privire aşijderea. Râd ca un colac de salvare sfidând furtună pe mare, ca un buzunar găurit, plictisit de portofel fără folos. Bucuros, introduc degetul arătător în călimară de vară şi aştern, cu tentativă de umor, pe o coală de hârtie, cică veselie:

"E criză, simt o briză mondială de sus tocmai în jos, că aşa-i cu folos pentru indivizi călare pe os, dar mă doare eminamente-n dos. Am jeb inutil şi ciorapi rupţi în călcâi, dar merg pe stradă cu pieptul scos şi fălos că-n grădiniţă am luat la purtare premiul întâi. Mă ceartă foamea că-i sunt dator: "Mănânci cam des şi poţi deloc. Nu mai prăji cartofi, că-i dor, mai bine pune-ţi pofta pe foc." Foamea e şoadă, are moacă de budigăi uitate pe sfoară, în ogradă, de muiere aerisită sub fustă de vânt cu mâna la nas, din pricină de frecare vetustă. N-am chef de ceartă, zic pas. O iau de toartă şi-i spun amical că nu se mai repetă, că m-a dat în gât o "trompetă" invidioasă că am mâncat trei cartofi mari şi laţi, dintre care doi pe jumătate stricaţi. Urâtă ca intestinul gros când omul e constipat, foamea m-a făcut de rahat, mi-a spus cu pizmă că am moacă de clismă. Am privit-o cu "drag", i-am zis că-i frumoasă ca un beteag internat în spital judeţean, fără un ban şi pijamale roz şifonat, de împrumut, în dungi tulburi de deţinut ce a furat un sac de mohor uitat de-un ţăran în decor. "Îmi vine să mor !", a urlat foamea cu ciudă şi a intrat zăludă într-o latrină să-i bage de vină că pute. "Du-te, arză-te-ar focul, acolo unde şi-i locul, pe jos în canal să te simţi în largul tău pestilenţial !", i-am urat cu sinceritate, că-i mai bună decât toate.

E criză şi furtuna e aproape băgată în priză, se simt nori grei de cenuşă. Tulai tuşă ! A început cu gripa aviară, s-o dea, bag seama, zburătoarele-n bară. A venit apoi gripa porcină cu vaccinuri extrase din tină, să aibă omul devreme hodină. Minciuna domină, îmbracă diabolic haine cuminţi, vorbeşte suav de minţi luminate ce vor dreptate, luptă pentru umanitate, pentru armonie şi pace, dar în realitate mitraliază rapace mulţimea ce zace şi tace. Vai, ce-am făcut ?, am căzut iar în fântâna cu lacrimi de ploaie ridicată banal într-o poiană verde artificial, pigmentată cu căcăreze de oaie. Nu mai dau nici un telefon, nu mai am ton. Îmi iau umorul în valiză, dau cu amarul şi parul în criză şi vreau să plec pribeag prin lume fără nume. Să caut un loc deloc poluat, populat de români ce mâncă slana din brişcă şi cu drag muierile-şi pişcă pe-nserat, când vine vremea de ţucat. Îmi zic că pe drum până acolo o să fluier solo, o să intru în vorbă cu trecătorii, o să încerc să le alung de pe frunte norii, să le spun că răbdare şi tutun nu-i un lucru bun. Că trebuie să pună degetul pe rană, să facă ticăloşii ce conduc lumea să-i bage în seamă, să spună în cor că nepoţii şi strănepoţii strănepoţilor trebuie să aibă viitor.

Sună telefonul fix. Mă doare-n pix că n-am ton, şi-l ridic, ca tot omul. E vocea curată din mine, mă salută cu vorbe de bine şi-mi zice: "Băi, amice, te simt prea puţin ferice. Ca să-ţi treacă, îţi spun o vorbă-două, deloc de şagă, cu tâlc şi rost, pe care o să le înţelegi, că nu eşti chiar prost. Ascultă: o femeie mută şi slută, era de toată lumea izgonită. Derbedeii aruncau în ea cu pietre, vorbe urâte şi câte şi mai câte, dar ea mereu le zâmbea. Într-o zi, pe când femeia rănile şi le pansa, cel mai mare din sat, intrigat că nu plânge când sânge din durere îi curge, s-a apropiat de ea şi a întrebat-o: "Măi fato, eşti mută şi slută, de toţi oropsită. Explică-mi cum poţi să zâmbeşti când eşti bătaie de joc pentru toţi ?"

Zâmbindu-i cu drag, muierea a scos din desag un creion, o hârtie mototolită şi a scris grăbită următorul mesaj: "Curaj ! Viaţa e frumoasă oricât ar fi de urâtă. Sunt mută, dar vorbesc permanent cu Dumnezeu şi sunt fericită. Prietene ce îmi vorbeşti, tu eşti ?".

Vasile Pop

2010-05-14T15:44:00.001+02:00

Emanuel Stoica - "Friendship"

2010-05-06T22:28:00.000+02:00

MAIA MARTIN - FRIENDSHIP

2010-05-06T22:24:00.002+02:00

COSMIN COCIŞ-SOME FRIENDS-ON TOPIC "FRIENDSHIP"

2010-05-06T22:23:00.002+02:00

Cosmin Cociş - on topic "Views and attitudes"

2010-04-28T21:59:00.000+02:00

Biarritz complex wiew

Biarritz rouge

Topics no. 5 and 6 on ACTIV PERSPECTIVE XXI-"FRIENSHIP (friendship feeling in various forms)" and "PARALLEL TIMES",

2010-04-28T13:37:00.000+02:00

The fifth topic for ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT, available in May 2010, is "FRIENSHIP (friendship feeling in various forms)" suggested by the artist Maia Martin .
The sixth topic, available in June 2010, will be "PARALLEL TIMES", suggested by the artist Silvan Stâncel.
Topic FRIENSHIP (friendship feeling in various forms) remains open until the end of May 2010 , while which are expected to post on the site all the creators approaches, on E.mail address already announced: activ.spirit@yahoo.com.
Topic "PARALLEL TIMES", remains open until the end of June 2010 , while which are expected to post on the site all the creators approaches, on E.mail address already announced: activ.spirit@yahoo.com.
For those who are already enrolled in ACTIVE PERSPECTIVE XXI NETWORK, you can continue posting material created directly in the network.
We are open for solutions to access and post creations in other forms, if they are applicable. The basic idea is that they can be accessed on the dedicated project web spaces.Other topics will be announced soon.
We recall that for any clarifications and further details, do not hesitate to contact the same e mail address: activ.spirit@yahoo.com.
Each participant can invite new participants worldwide.They would be welcome.
Also, will ask each of you if you want, to suggest topics for the coming months.
Best thoughts,
"ACTIV PERSPECTIVE XXI" team,
Emanuel Stoica - project coordinator

TOMPOS OPRA ÁGOTA-PAINTINGS

2010-04-24T20:11:00.002+02:00

PREZENŢE

POPASURI

FLOWERS

BRADUL

CRUCE

STONES ALIVE

DATE BIOGRAFICE ALE ARTISTEI PLASTICE TOMPOS OPRA ÁGOTA

NĂSCUTĂ PE DATA DE 17 MAI 1954 ÎN CLUJ NAPOCA
STUDIILE : MEDII ŞI CELE ARTISTICE ÎN ORAŞUL NATAL
1965 - 1973 : LICEUL NR. 10 DIN CLUJ-NAPOCA
1965 - 1969 : ŞCOALA DE ARTE PLASTICE ŞI MUZICĂ-CLUJ
1969 - 1972 : ŞCOALA POPULARĂ DE ARTĂ-PICTURĂ-CLUJ
1973 - 1977 : ACADEMIA DE ARTE PLASTICE ”ION ANDREESCU” SECŢIA TEXTILE-CLUJ-NAPOCA

EXPOZIŢII PERSONALE :

1983 - MIERCUREA-CIUC, ODORHEIU-SECUIESC, GHEORGHENI, SFANTU-GHEORGHE
1985 - 1987-1989-1991-1992-1993-1997-2002 : MIERCUREA CIUC
1993 - 1995 - GHEORGHENI
1996 - GALERIA “KORUNK” CU TITLUL IN MEMORIAM - CLUJ NAPOCA
1997 - GALERIA ”GY.SZABÓ BÉLA” - CLUJ NAPOCA
1997 - GALERIA “CSíKI KASZINÓ” - MIERCUREA CIUC
2000 - GALERIA ”HONVÉD KASZINÓ” JÁNOSHALMA - UNGARIA
2001 - 2003 - GALERIA “GY.SZABÓ BÉLA” - CLUJ NAPOCA
2002 - GALERIA ”HARGITA VISUAL ART”- MIERCUREA CIUC
2004 - VARADINUM - GALERIA DE STUDIO ”TIBOR ERNŐ” - ORADEA
2004 - GALERIA “FEHÉR” - CLUJ NAPOCA - EXPOZIŢIE ÎMPREUNĂ CU ARTISTA BORDY MARGIT
2005 - GALERIA “GY.SZABÓ BÉLA”- CLUJ NAPOCA - EXPOZIŢIE RETROSPECTIVĂ CU TITLUL
LEGĂMÂNT PENTRU ÎNNOIREA VIEŢII ŞI A IUBIRII
2007-GALERIA REMENYIK SANDOR-CLUJ

EXPOZIŢII ÎN GRUP :

PARTICIPĂ LA EXPOZIŢII DIN JUD.HARGHITA DIN ANUL 1981
1984 - 1985-1992-1993-94-95-96-97-2000-2001-2002-2003 : COVASNA
1990 - 1993: GALERIA “KORUNK” - CLUJ NAPOCA
1992 - SALONUL DIN MOLDOVA - BACĂU
1991 - GYŐR, SOPRON - UNGARIA
1993 - 1995: GYULA - UNGARIA
1994 - 1995 - 2001 - SZÉKESFEHÉRVÁR, KECSKEMÉT, BUDAPEST - UNGARIA
1995 - 1996 - EXPOZIŢIA TABEREI DE CREAŢIE ”PRIETENIA” - LĂZAREA - JUDEŢUL HARGHITA
1996 - 97-98-99-2001-2002-2003-2005-2006 : STOCKHOLM - CASA MAGHIARĂ ŞI ALTE ORAŞE DIN SUEDIA
1997 - 1998 ”SALONUL DE IARNA” - CASA KRITERION - MIERCUREA CIUC
2000 - 2001-2002-2003-2006 : GALERIA “REMÉNYIK SÁNDOR” – CLUJ NAPOCA
2001 - EXPOZIŢIA ARTIŞTILOR DIN TRANSILVANIA - ORGANIZATĂ DE VELUM - BUDAPESTA - UNGARIA
2003 - ZILELE “REMÉNYIK S.” - DEBRECEN - 2005 - SZEGED - UNGARIA
2003 - 2006 - SALONUL DE PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ - CLUJ NAPOCA
2004 - 2005 – 2006-2007-2008-2009: EXPOZIŢII EMME - GALERIA “APÁCZAI” - CLUJ NAPOCA, BISTRIŢA, TURDA
2003 - SALONUL DE ARTĂ ŞI GALERIA DIN TOKAJ (UNGARIA)
GALERIA DIN NYíREGYHÁZA (UNGARIA)
2004-2005-2006-2007-2008 - SALONUL DE GRAFICĂ ŞI TEXTILE - CLUJ NAPOCA
GALERIA “GY.SZABÓ BÉLA” EXPOZIŢIE RETROSPECTIVĂ
BREASLA “BARABÁS MIKLÓS” EXPOZIŢIE CU LICITAŢIE
2003 - 2004-2005-2006 - ZILELE MATIAS CORVINUS - CASA MATEI - CLUJ NAPOCA

TABERE DE CREAŢIE :

1995 - 1996: TABĂRA “PRIETENIA” DE LA LĂZAREA - JUDEŢUL HARGHITA
1995 - TABĂRA DE LA VERÁNKA (UNGARIA)
2000 - 2001-2002-2003-2004-2005-2006-2007-2008-2009 : TABĂRA DE LA JEBUC (CĂLATA)
2003 - 2005 2007- TABĂRA “PRIETENIA DIN PETRINDU” (CĂLATA)
2008-TABARA DE PICTURA DIN BAIA MARE(MARAMURES)

ASOCIAŢII DE ARTE :

1999 - MEMBRĂ AL ASOCIAŢIEI MAGHIARE DE ARTE PLASTICE DIN STOCKHOLM
1999 - MEMBRU FONDATOR AL “HARGITA VISUAL ART” - MIERCUREA CIUC
2004 - MEMBRU AL BRESLEI BARABÁS MIKLÓS” - CLUJ NAPOCA
2007-MEMBRU U.A.P. DIN ROMANIA-SECTIA CLUJ-NAPOCA

LUCRĂRILE SE GĂSESC ÎN COLECŢII :

- COLECŢIA TABEREI DE CREAŢIE DE LA LĂZAREA (JUD. HARGHITA)
- COLECŢIA TABEREI DE CREAŢIE DE LA VERÁNKA - KECSKEMÉT (UNGARIA)
- COLECŢIA TABEREI DE CREAŢIE DE LA JEBUC - CASA DE COPII BETHESDA

LUCRĂRILE SE GĂSESC LA COLECŢIONARI PARTICULARI :

- ROMÂNIA, UNGARIA, NORVEGIA, SUEDIA, ANGLIA, ITALIA, ELVETIA, ISRAEL, SUA, ET

COSMIN COCIŞ - PHOTO

2010-04-24T20:02:00.000+02:00

LA DEFENCE

KNUEDLER

Emanuel Stoica -photo-on topic "Views and attitudes"

2010-04-23T00:11:00.001+02:00

Madrid view

El Alamo wiew

Urban meditation (Madrid)

MAJESTY

OLD TIMES MEMORIES

FAIRY PLAY

OLE!

SILVAN STANCEL - MUSIC-VECINII- NEIGHBOURS - www silvanstancel ro - ON TOPIC VIEWS AND ATTITUDES

2010-04-23T00:07:00.002+02:00

2010-04-20T11:48:00.001+02:00

DANIELA STĂNOIU-PHOTO-ON TOPIC VIEWS AND ATTITUDES

2010-04-20T11:47:00.000+02:00

"VIEWS AND ATTITUDES"-TOPIC NO.4 ON ACTIV PERSPECTIVE XXI

2010-04-12T23:04:00.002+02:00

DANIELA STĂNOIU -PHOTO

2010-04-12T21:37:00.002+02:00

OCTOGENARIAN

OLD FASHION

EGYPTIAN

SHEPHERD

HAPPY

COSMIN COCIŞ -FRANCE - "COMPLEX VIEW"

2010-04-06T14:40:00.001+02:00

LOUVRES

WATERBUTTERFLY

ANGEL

THE END OF THE WORLD

MAIA MARTIN -PAINTURE- ON TOPIC VIEWS AND ATTITUDES- "the merry triangle in the world of the colors"

2010-04-04T16:21:00.001+02:00

"VIEWS AND ATTITUDES"-TOPIC NO.4 ON ACTIV PERSPECTIVE XXI

2010-04-03T20:00:00.000+02:00

Dear participants on ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT,

We are glade to announce fourth topic, for ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT, available in APRIL 2010, named "VIEWS AND ATTITUDES".
Topic ""VIEWS AND ATTITUDES"remains open until the end of APRIL 2010, while which are expected to post on the site all the creators approaches, on E.mail address already announced: activ.spirit@yahoo.com.
For those who are already enrolled in ACTIVE PERSPECTIVE XXI NETWORK, you can continue posting material created directly in the network.
We are open for solutions to access and post material in other forms, if they are applicable. The basic idea is that they can be accessed on the dedicated project web spaces.Other topics will be announced soon.
We recall that for any clarifications and further details, do not hesitate to contact the same e mail address: activ.spirit@yahoo.com.

Each participant can invite new participants worldwide.They would be welcome.
Also, will ask each of you if you want, to suggest topics for the coming months.

Best thoughts,
"ACTIV PERSPECTIVE XXI" team,
Emanuel Stoica - project coordinator

"Synpunkter och attityder", ämne NR 4 OM ACTIV PERSPEKTIV XXI PROJEKT

2010-04-03T19:36:00.000+02:00

"Synpunkter och attityder", ämne NR 4 OM ACTIV PERSPEKTIV XXI PROJEKT

Kära deltagare på ACTIV PERSPEKTIV XXI-projektet,
Vi är glade att meddela fjärde ämne, för ACTIV PERSPEKTIV XXI PROJEKT, tillgänglig i april 2010, som heter "synpunkter och attityder".
Ämnet "" synpunkter och attityder "förblir öppen fram till slutet av april 2010, samtidigt som förväntas inlägg på sajten alla skaparna tillfarter på E.mail adress redan meddelat: activ.spirit @ yahoo.com. För dem som redan är inskrivna i AKTIV PERSPEKTIV XXI nätverket kan du fortsätta lägga material som skapas direkt i nätverket. Vi är öppna för lösningar att komma åt och skicka material i andra former, om de är tillämpliga.Grundtanken är att de kan nås på den speciella spaces.Other Project Web ämnen kommer att meddelas snart.Vi påminner om att för eventuella förtydliganden och ytterligare information, tveka inte att kontakta samma e postadress: activ.spirit @ yahoo.com.Varje deltagare kan bjuda in nya deltagare worldwide.They skulle vara välkommen. Dessutom kommer be er alla om du vill, att föreslå teman för de kommande månaderna.

Bästa tankar,
"ACTIV PERSPEKTIV XXI" team,
Emanuel Stoica - projektkoordinator

"PUNCTE DE VEDERE ŞI ATITUDINI" - TEMATICA LUNII APRILIE LA "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

2010-04-03T19:35:00.000+02:00

"PUNCTE DE VEDERE ŞI ATITUDINI" - TEMATICA LUNII APRILIE LA "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

Stimaţi participanţi la ACTIV PERSPECTIVE XXI,

Anunţăm cea de a patra tematică "ACTIV PERSPECTIVE XXI" - "PUNCTE DE VEDERE ŞI ATITUDINI"

Ea va rămâne liberă, ca şi următoarele, abordarea fiind sub semnul personalităţii fiecăruia dintre participanţi, în formele şi nuanţele pe care aceştia le aleg.
Tematica "PUNCTE DE VEDERE ŞI ATITUDINI" rămâne deschisă până la sfârşitul lunii aprilie 2010, timp în care sunt aşteptate pentru postarea pe site toate abordările creatorilor, pe adresa de e-mail anunţată şi cunoscută deja: activ.spirit@yahoo.com.
Pentru cei care sunt inscrişi deja in ACTIV PERSPECTIVE XXI NETWORK, va fi perfect dacă puteţi să postaţi în continuare materialele create direct in reţea.
Suntem deschişi în continuare soluţiilor de accesare şi postare a materialelor şi în alte formule, dacă este cazul. Ideea de bază este ca acestea să poată fi accesate pe spaţiile web dedicate proiectului.
Pentru fiecare participant este deschisă posibilitatea de a invita alţi creatori de pe întreg mapamondul, aceştia fiind bineveniţi. De asemenea,vă invităm, pe fiecare dintre dumneavoastră, dacă doriţi, să propuneţi tematici pentru lunile urmăroare.
Acestea vor fi făcute publice pe parcurs.
Reamintim, pentru orice alte detalii şi precizări suplimentare, nu ezitaţi să ne contactaţi la aceeaşi adresă de e.mail: activ.spirit@yahoo.com.

Cu cele mai bune gânduri,

Echipa ACTIV PERSPECTIVE XXI,

Coordonatorul proiectului, Emanuel Stoica

EMANUEL STOICA- INTROSPECTION - PHOTO ON TOPIC ALTERNATIVES

2010-03-28T10:25:00.000+02:00

DANIELA STĂNOIU -PHOTO

2010-03-28T10:07:00.005+02:00

MAIA MARTIN

2010-03-28T09:44:00.005+02:00

IOAN HĂDĂRIG- 80 de ani de la aparitia la Aiud a revistei ROMÂNIA LITERARĂ

2010-03-28T09:39:00.000+02:00

ROMÂNIA LITERARĂ (aiudeana)

Perioada de apariţie: martie – mai 1930

Locul : Aiud

Numere aparute:

anul I, no. 1 – martie 1930

anul I, no. 2 – aprilie 1930
anul I, no. 3 - 4 – mai 1930
Denumire: ROMÂNIA LITERARA "LITERATURA/ARTA/CULTURA"
Primredactor: Ovidiu Hulea
Colaboratori ai revistei: I. Agârbiceanu, Gh. Bogdan-Duică, T. Bugnariu, Al. Ciura, Augustin Cosma, Romul Demetrescu, dr. S. Dragomir, Gabriel Dragan, Emil Isac, Al. Lupeanu - Melin, N. Margineanu, Stefan Metes, Const,. Radu, Livia Rebreanu -Hulea, Septimiu Popa, dr. Coriolan Suciu, Horia Teculescu, Silviu Teposu, profesori si publicisti.
Director administrativ: G. Avramovici
Secretar de redactie: Emil Giurgiuca
Redacţia : Aiud, Liceul „Titu Maiorescu" (nr. 1, martie 1930) , Aiud, str. Mircea Vodă, nr. 6 (nr, 2, aprilie 1930; nr. 3,4, mai-iunie, 1930)
Administraţia şi Editura : „Cultura literară", Arad, Piaţa Împăratul Traian, nr. 3 (nr. 1, martie 1930) „Cultura literară", Arad, Strada „Eminescu", nr 28 (nr, 2, aprilie 1930; nr. 3,4, mai-iunie, 1930)
Cuprins: ( autori/titlul lucrării)
ION AGÂRBICEANU:
- "Inimi simple" (proză scurtă, nr.1)
- "Protectorul" (proză scurtă, nr. 2)
- "Prorociile" (proză scurtă, nr.3-4)
EMIL GIURGIUCA: - "Câmp bătrân" (poezie, nr. 1)
- "Singuratate" (poezie, nr. 2)
- "Suferinta" (poezie, nr. 3-4)
ALEXANDRU CIURA: - "Domnul consilier" (proză scurtă, nr.1)
- "Revedere" (proză scurtă, nr. 2)
- "Vitelul si boul" (proză scurtă, nr. 3-4)
Dr. CORIOLAN SUCIU: - "Un filolog puţin cunoscut: Stefan Korosi (Crisanu)",
(nr. 2)
- "Când a plecat Gheorghe Lazar din Sibiu?", (nr. 1)
- "PROFESSIO FIDEI pe timpul lui Petru Maior" (nr. 3-4)
Dr. I. BALTARIU: - "Tripticele din Transilvania.
(fragment din un stadiu din istoria dreptului roman)", (nr.2)
GH. BOGDAN-DUICA: - "Basarabia în 1838.
(când traducând, când prescurtând), (nr. 1-2)
EMIL ISAC: - "Poema de mai" (nr. 3-4)
- "Poezie" (nr. 1)
LIVIA REBREANU-HULEA: - "Catusi de flori" (poezie, nr.1)
- "Copilul cât plopul (Poveste pentru Puiu)" (nr. 1)
- "Departe" (poezie, 3-4)
OVIDIU HULEA: - "România literara" (manifestul literarar, nr. 1)
- "Povestea trubunului" (poezie, nr. 1)
- "Cântec" (poezie, nr.1)
- "Organizarea culturala" (articolul, nr. 2)
- "Bat vijelii" (poezie, 3-4)
TEODOR MURAŞANU: - "Revoluţia" (fragment de roman, nr. 3-4)
- "Troiţa" (poezie, nr. 2)
NICOLAE MARGINEANU: - "Însemnari asupra lui Pirandello", (nr. 1)
- "Însemnari asupra ştiinţei" (nr. 3-4)
ARIA MARTIN: - "Loc de îngropare" (Amintiri din Rusia, nr. 2)
SEPTIMIU POPA: - "Din amintirile unui preot" din vol. "Un împrumut" (nr. 3-4)
GABRIEL DRAGAN: - "Evocarea romantismului", (nr. 3-4)
- "Taina unui licurici" (poezie, nr. 1)
- "Revederea plopilor" (poezie, nr. 1)
R. DEMETRESCU: - "De la criticism la sociologism", (nr. 1)
TEOFIL BUGNARIU: - "Joc de miei" (poezie, nr. 2)
OCT. LUPEANU: - "Numai noi" (dupa Ada Negri, nr. 1)
D. SCURTU – "Cântec" (poezie, nr. 2)
Traduceri:
I.CONST. DELABAIA: - Heinrich Heine – "Cântec" (nr. 3-4)
- Din "Intermezzo lirio" (nr. 3-4)
C. RADU: - "IL NOVELLINO" (nr. 3-4), (fragment - traducere)
Cronica literara:
EMIL GIURGIUCA: - G. Bacovia, I. Barbu, L. Blaga etc.
ROMUL DEMETRESCU: - C. Petrescu, T. Arghezi, D. Stănoiu, I. Minulescu,
E. Lovinescu etc.
OVIDIU HULEA: I. M. Sadoveanu, O. Cazimir, I. Agârbiceanu, L. Blaga.
CRONICA FRANCEZĂ – sustinută de Henry Jacquier
CRONICA MAGHIARĂ – sustinută de V. Zs.
- rubrica "REVISTE" - Gabriel Drăgan şi O.H.
- rubrica "ÎNSEMNARI" - Gabriel Dragan şi Ovidiu Hulea
- rubrica "MEMENTO" – fără semnatură
- rubrica "CRONICA" (CARTI) PROZA SI TEATRU: Hiperyon, P. Padure

SILVAN STÂNCEL- TOTUŞI

2010-03-20T20:41:00.002+01:00

MAIA MARA MARIA MARTIN

2010-03-11T00:23:00.006+01:00

* născută la data de 11 iunie 1977, Târgovişte, jud. Dâmboviţa, România

* STUDII

* Liceul de Arte Plastice N. Tonitza, Bucureşti, secţia sculptură decorativă
* Universitatea de Arte N. Grigorescu, Facultatea de Arte Plastice, sectia Pictura

* Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Pictură, filiala Bucureşti, conform legitimaţiei 243/2006.

ACTIVITATE PROFESIONALA
- 2009-prezent - grafician ştiri Realitatea TV
- 2008-2009 - grafician creaţie Realitatea TV
- 2006-2008 - grafician ştiri Realitatea TV
- 2005-2006 - grafician ştiri Naţional TV
- 2003-2005 - operator grafica Naţional TV

Colaborari:
- 2010 - redactor imagine revista online Faleze de piatra (http://falezedepiatra.net/)

- 2009 - colaborator Atelierul de Creaţie Sultana, Bucureşti
- 2005 - colaborator Galeria Basil., Bucureşti

* EXPOZIŢII PERSONALE

* 2009 - septembrie - expoziţie de pictură, „Îmbrăţişează-mă-n culoare”, Atelierul de creaţie Sultana, Bucureşti;
* 2006 - mai - expoziţie de pictură, „Miri sub soare”, Galeria Basil, Bucureşti, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
* 2006 - ianuarie - expoziţie de pictură, „Îngerii mei”, Galeria Basil, Bucureşti, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
* 2005 - decembrie- expoziţie de pictură, „Veghetori”, Galeria Basil, Bucureşti, împreună cu Simona Dumitriu, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
* 2005 - septembrie - expoziţie de pictură şi sculptură, „O nouă realitate”, Centrul cultural "Ion Alexandru Brătescu-Voineşti", Pucioasa, împreună cu sculptorul Liviu Brezeanu;
* 2001 - iulie - expoziţie de pictură, la Galeria Albă din Târgovişte, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
* 2001 - martie - expoziţie de acuarele şi grafică, Sediul P.N.L., Târgovişte, împreună cu Aurel Călin, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
* 2001- ianuarie - expoziţie de acuarele şi grafică, Centrul cultural "Ion Alexandru Brătescu-Voineşti", Pucioasa, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;

* EXPOZIŢII DE GRUP

* 2009 - august - expoziţie de pictură “De la lume adunate...” 3 , Atelierul de creaţie Sultana, Bucureşti;
* 2009 - iunie - expoziţie de pictură “De la lume adunate...” 2 , Atelierul de creaţie Sultana, Bucureşti;
* 2009 - aprilie - expoziţie de pictură “De la lume adunate...”1, Atelierul de creaţie Sultana, Bucureşti;
* 2008 - expoziţia "Improvizaţii"organizată de galeria ArtVO la Cafeneaua artiştilor Art Cafe, Sibiu, in cadrul Festivalului NART ediţia 2008, Sibiu;
* 2008 - expoziţia - concurs pictură "Dreamland Transylvania" organizată de Parohia Evanghelică Cisnădie în colaborare cu Galeria Art VO Sibiu;
* 2007 - decembrie - expoziţia "Advertising"organizată de galeria ArtVO la Cafeneaua artiştilor Art Cafe, Sibiu. Eveniment inclus in programul Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007;
* 2007 - expoziţia "2007 Art VO Review" organizată de galeria ArtVO în sala de expoziţii a Restaurantului Max, Sibiu;
* 2007 - septembrie - expoziţia - concurs pictură/grafică "Contrapunct Bible Art Sibiu 2007" organizată de Parohia Evanghelică Cisnădie în colaborare cu Galeria Art VO Sibiu , în cadrul proiectului "Biserica fortificată din Cisnădie";
* 2007 - iulie - expoziţia "Nopţi" organizată de galeria ArtVO la Cafeneaua artiştilor Art Cafe, Sibiu. Eveniment inclus in programul Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007;
* 2007 - iunie - expoziţia organizată de galeria ArtVO Sibiu la teatrul "Toni Bulandra" din Târgovişte, în cadrul festivalului de teatru "Babel";
* 2007 - mai-iunie - expoziţie “A private view”/”Time line” - Cafeneaua artiştilor “ Art Cafe” Sibiu, Galeria ArtVo Sibiu. (programul Sibiu - Capitala Culturala Europeana 2007);
* 2006 - iunie - expoziţie "Colour@Free Minds" la Salonul Getei Voinea, Galeria Basil, Bucureşti;
* 2006 - aprilie - expoziţie de pictură „Îngeri şi sfinţi”, Teatrul de Comedie, Foaier, la invitaţia Fundaţiei Arte e Arta;
* 2006 - martie - expoziţie "1 Martie Aniversar", Galeria Basil, Bucureşti;
* 2006 - februarie-mai - expoziţie cu vânzare la Salonul Getei Voinea, Galeria Basil, Bucureşti;
* 2006 - februarie - expoziţia de admitere în U.A.P., la Galeria Etaj, Căminul Artei, Bucureşti;
* 2005 - Concursul Naţional de Pictură „Arte e Arta”, Bucureşti, Teatrul de operetă, la invitaţia Fundaţiei Arte e Arta;
* 2005 - noiembrie - expoziţie de pictură, Salonul Şcolilor de Artă, Piteşti;
* 2005 - iulie - expoziţia de Diplomă, la Galeria Etaj 4, Teatrul Naţional, Bucureşti;
* 2005 - aprilie - expoziţie de pictură „Mihai Serbănescu şi invitaţii săi”, Galeriile de artă Sever, Târgovişte;
* 2002 - noiembrie - "Performance - dincolo...", eveniment artă conceptuală, Muzeul "Vasile Blendea", Târgovişte, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin;
* 2001 - noiembrie - expoziţie de pictură, Salonul Şcolilor de Artă, Piteşti;
* 2001 - aprilie - expoziţie, „Mihai Serbănescu şi invitaţii săi” la Galeria Albă, Târgovişte;
* 2001 - aprilie - expoziţie de icoane "Învierea - interior de paşte la români" Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească" Târgovişte, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Martin din Târgovişte;
* 2001 - concurs de pictură, Galeriile de artă Sever, Târgovişte, (premiul I);
* 2000 - „Colaje” , „Mihai Serbănescu şi invitaţii săi” la Galeria Albă, Târgovişte;

2010

Find more photos like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

2009

Find more photos like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

2008

Find more photos like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

2007

Find more photos like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

2006

Find more photos like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

2005

Find more photos like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

2004

Find more photos like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

2003

Find more photos like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

2010-03-06T19:26:00.002+01:00

EMANUEL STOICA-PHOTO ON TOPIC ALTERNATIVES

2010-03-06T13:53:00.001+01:00

OTILIA TARLAPAN - FLOWERS

2010-03-06T13:50:00.001+01:00

2010-03-02T22:19:00.002+01:00

NIIRO SHO-JAPAN- PHOTO

2010-03-02T22:17:00.001+01:00

NIIRO SHO - JAPAN-NERORISM IN SHIBUYA BUSY TOWN

2010-03-02T22:10:00.004+01:00

Find more videos like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

"ALTERNATIVES" - TOPIC NO 3 OF THE PROJECT "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

2010-03-01T23:27:00.002+01:00

We are glade to announce THIRD topic, for ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT, available in MARCH 2010, named "ALTRENATIVES".
Topic "ALTERNATIVES" remains open until the end of MARCH 2010, while which are expected to post on the site all the creators approaches, on E.mail address already announced: activ.spirit@yahoo.com.
For those who are already enrolled in ACTIVE PERSPECTIVE XXI NETWORK, you can continue posting material created directly in the network.
We are open for solutions to access and post material in other forms, if they are applicable. The basic idea is that they can be accessed on the dedicated project web spaces.Other topics will be announced soon.
We recall that for any clarifications and further details, do not hesitate to contact the same e mail address: activ.spirit@yahoo.com.
Each participant can invite new participants worldwide.They would be welcome.
Also, will ask each of you if you want, to suggest topics for the coming months.

Best thoughts,
"ACTIV PERSPECTIVE XXI" team,
Emanuel Stoica - project coordinator

ALTERNATIVE - TEMATICA LUNII MARTIE LA "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

2010-03-01T23:25:00.003+01:00

Anunţăm cea de a treia tematică "ACTIV PERSPECTIVE XXI" - "ALTERNATIVE"
Ea va rămâne liberă, ca şi următoarele, abordarea fiind sub semnul personalităţii fiecăruia dintre participanţi, în formele şi nuanţele pe care aceştia le aleg.
Tematica "ALTERNATIVE", rămâne deschisă până la sfârşitul lunii martie 2010, timp în care sunt aşteptate pentru postarea pe site toate abordările creatorilor, pe adresa de e-mail anunţată şi cunoscută deja: activ.spirit@yahoo.com.
Pentru cei care sunt inscrişi deja in ACTIV PERSPECTIVE XXI NETWORK, va fi perfect dacă puteţi să postaţi în continuare materialele create direct in reţea.
Suntem deschişi în continuare soluţiilor de accesare şi postare a materialelor şi în alte formule, dacă este cazul. Ideea de bază este ca acestea să poată fi accesate pe spaţiile web dedicate proiectului.
Pentru fiecare participant este deschisă posibilitatea de a invita alţi creatori de pe întreg mapamondul, aceştia fiind bineveniţi. De asemenea,vă invităm, pe fiecare dintre dumneavoastră, dacă doriţi, să propuneţi tematici pentru lunile urmăroare.
Acestea vor fi făcute publice pe parcurs.
Reamintim, pentru orice alte detalii şi precizări suplimentare, nu ezitaţi să ne contactaţi la aceeaşi adresă de e.mail: activ.spirit@yahoo.com.

Cu cele mai bune gânduri,

Echipa ACTIV PERSPECTIVE XXI,
Coordonatorul proiectului, Emanuel Stoica

"ALTERNATIVES" - TOPIC NO. 3 OF THE PROJECT "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

2010-03-01T23:01:00.000+01:00

DANIELA STĂNOIU-ROMANIA- PHOTO ON TOPIC COMMUNICATION AND HUMAN INTERACTIONS

2010-03-01T20:50:00.001+01:00

CLARISA IORDACHE - ROMANIA-Logodnicul pasarilor sau Copidon autohton

2010-02-20T14:29:00.004+01:00

Logodnicul pasarilor este celebrat in fiecare an, pe 24 februarie. Adica de Dragobete. Dar cine este acest Logodnic al pasarilor, care a ramas in constiinta populara sub

numele de Navalnicul sau Dragobete?
Se spune ca era un fecior chipes, puternic si tare iubaret. Se mai spune despre el ca era fiul Dochiei, cea cu multe cojoace. I se mai spunea in vechime si Navalnicul. Alte legende vorbesc despre Logodnicul pasarilor ca fiind un zeu dac ce oficia in ceruri, la inceputul primaverii, nuntile animalelor. Peste timp, aceasta traditie s-a extins si la oameni, fetele si baietii intalnindu-se in aceasta zi pentru ca iubirea lor sa tina peste an, intocmai ca cea a pasarilor, care se logodesc in aceasta zi. Nu intamplator stramosii nostri au ales aceasta denumire pentru mesagerul dragostei. Se stie inca din vechime ca pasarile sunt mesagere ale cerului, asa cum o arata si corespondentul grecesc al cuvantului “pasare” care inseamna tocmai mesager ceresc. Drept urmare, alaturarea nu este nicidecum una intamplatoare, Logodnicul pasarilor fiind legatura dintre cele doua planuri: cer si pamant!
Inca o dovada vie a impletirii ritualurilor pagane ale stramosilor nostri traci cu cele crestine este si traditia populara conform careia, in aceasta zi, cand crestinii ortodocsi sarbatoresc Aflarea Capului Sf. Ioan Botezatorul, oamenii opreau toate activitatile, curatandu-si in schimb casele pentru a-l intampina pe zeul iubirii, acest Logodnic al pasarilor, care venea insotit de zanele Dragostele care le sopteau cuvinte de amor indragostitilor.
Un obicei la fel de stravechi de pe meleagurile noastre spune ca in ziua de Dragobete fetele se spala pe fata cu zapada topita sau roua de pe frunze, despre care se spune ca este nascuta din surasul zanelor. Se spalau cu aceasta apa ca sa fie mai dragastoase si mai frumoase. Imbracate in cele mai bune straie, porneau in zorii zilei prin padure, la cules de viorele, ghiocei si tamaioasa pe care mai apoi le asezau la icoane. In unele locuri, aceste flori erau folosite la descantece de dragoste.
Pe la ora pranzului, fetele coborau in fuga spre sate, aceasta fuga fiind denumita in credintele populare, “zburatorit”. Flacaii porneau in urma lor si fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca aceasta era iute de picior si pe placul fetei, o prindea din urma si o saruta in vazul tuturor. Sarutul lor reprezenta logodna celor doi, cel putin pentru un an de zile. Acest “ritual” era urmarit cu interes de catre membri satului pentru ca de acum sa stie la ce nunti vor merge la inceputul toamnei. De aici vine si zicala “Dragobetele saruta fetele” o zicala mult indragita de fetele dragastoase si nerabdatoare de a primi cat mai multe sarutari, menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor.
Spre seara, flacai si fete se adunau laolalta, la o petrecere unde fiecare, insotit sau nu, dansa cat il tineau picioarele, deoarece ziua de Dragobete este una a bucuriei si a jocului, iar ca sa-ti mearga bine tot anul si sa nu fii singur, trebuia sa canti si sa joci. Cei care nu vedeau nici macar o persoana de sex opus in aceasta zi ramaneau singuri pana la urmatorul Dragobete.
Fetele si flacaii din anumite zone, adunati in cete, isi cresteaza bratele in forma de cruce in aceasta zi pentru a se face pe viata “frati/surori de cruce”.
Tot de ziua Logodnicului Pasarilor, femeile obisnuiau sa atinga un barbat ca sa fie dragostoase tot anul. Ele nu uitau sa dea de mancare tututror orataniilor din ograda, dar si pasarilor cerului, nicio vietate nefiind sacrificata in aceasta zi.
De retinut este faptul ca ziua de Dragobete este privita in colectivul popular drept una de mare sarbatoare. Asadar in aceasta zi nu se coase, nu se spala, nu se munceste la camp, in schimb se face curatenie in casa pentru ca toate zilele ce vor urma sa fie pline de prospetime. Se mai spune ca daca ai norocul sa auzi pupaza cantand in ziua de Dragobete, vei fi harnic tot anul. Daca ploua, primavara va veni devreme si va fi frumoasa.
Dupa cum putem vedea, traditia de Dragobete sau Logodnicul pasarilor este una straveche si cu adanci radacini in mentalul colectiv popular. Chiar daca in zilele noastre Sf. Valentin castiga teren, chiar daca sarbatoarea dragostei a devenit ca multe altele una comerciala exista insa multe zone ale tarii in care tinerii, respecta datina strabuna iar iubirea lor fiind celebrata asa cum se cuvine.
Legatura fireasca dintre cer si pamant este mijlocita de Logodnicul pasarilor, alesul inimii trebuie sa se arate vrednic de iubirea fetei, iar unirea celor doi se pecetluieste in fata lumii, printr-un sarut.
Dragobetele este sarbatoarea iubirii la romani. O traditie de mii de ani care si astazi, imprastie cu ajutorul Logodnicului pasarilor mireasma iubirii in aer. Atentie in jurul vostru! Logodnicul pasarilor, Cupidon autohton abia asteapta sa oficieze si logodna voastra!

IOAN HĂDĂRIG-In loc de final-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence

2010-02-20T14:25:00.000+01:00

Antologia, continuând demersul poetului Sorin Anca, prin publicarea volumului „ÎN CUVÂNT”, nouă poeţi aiudeni, la Editura „Radu Bărbulescu” (Munchen, 1998), se constituie într-un florilegiu de poezie contemporană românescă.
Referindu-se la volumul tipărit în Germania, Constantin Cubleşan scria în cronica sa literară din 1998 :
”Antologia de versuri „În cuvânt”, selectează un florilegiu din creaţia acestor tineri, capabili a-i face pe cititori să înteleagă că nu mai avem de-a face cu un gest diletant,
ci cu un destin asumat responsabil de către fiecare din cei nouă tineri.../.../ Grupul poeţilor de la Aiud poate constitui o replică provocatoare altor asemenea grupări...pledând prin torul pentru un moment autentic al resurecţiei poeziei la noi, azi.”
Autorul prezentei antologii a introdus în volum poemele lui Nicolae Kömives (dispărut în 1987, la doar 31 de ani), poemele lui Iacob Buta (cel care în perioada dintre editarea şi tiparirea volumului ne-a parasit, lasând un gol în cultura aiudeană); poemele unor autori aiudeni contemporani.
Traducerea antologiei în limba franceză şi-a propus atât cunoaşterea literaturii române contemporane în spaţiul francofon, cât şi continuarea unui demers al Asociaţiei Cusset-Aiud, care a invitat-o pe autoarea traducerii, Marcela Hădărig, la „săptămâna poeţilor”, în Franţa, în anul 2001, cu o prelegere despre poezia contemporană românească. (I.H)
-------------------------------------------------------------------------------

L’Anthologie, qui continue la démarche du poète Sorin Anca, par la publication du volume “În cuvânt”/”Dans la parole”, neuf poètes d’Aiud, à la Maison d’Édition « Radu Bărbulescu » (Munich, 1998), constitue un florilège de poésie contemporaine roumaine. En parlant du volume imprimé en Allemagne, Constantin Cubleşan écrivait dans sa chronique littéraire de 1998 :
« L’Anthologie de vers « În cuvânt « / « Dans la parole» fait la sélection d’un florilège de la création de ces jeunes, capables de faire comprendre aux lecteurs qu’on n’a plus à faire à un geste de dilettant, mais à une destinée responsablement assumée par chacun de ces neuf jeunes.../.../ Le groupe des poètes d’Aiud peut constituer une replique provocatrice pour d’autres groupes similaires...pledant...pour un moment authentique de la résurrection de la poésie chez nous, de nos jours. »
L’auteur de la présente anthologie a introduit dans le volume les poèmes de Nicole Kömives (disparu en 1987, à 31 ans à peine), les poèmes de Iacob
Buta (celui qui entre l’édition et la publication du volume nous a
quittés, laissant un vide dans la culture d’Aiud), les poèmes de
quelques poètes contemporains d’Aiud.
La traduction de l’anthologie en français s’est proposé de faire connaître la littérature roumaine contemporaine dans l’espace francophone mais aussi de continuer une démarche de l’Association Cusset-Aiud Échanges, qui a invité l’auteur de la traduction, Marcela Hădărig, à la « Semaine des poètes », en France, en 2001, pour une conférence sur la poésie roumaine contemporaine. (I.H)

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 18)

2010-02-20T14:19:00.000+01:00

IOAN HĂDĂRIG

dans la nuit qui est passeé adossée à l’abîme

du matin j’ai
dessiné dans les yeux des draps les bras tatoués
avec les blessures
des oiseaux nichés dans tes cheveux
ans la saison qui égrenè les semences sur l’abri
du corps
j’ai taillé avec les dents tes cuisses par dessus la
fraîcheur des seins
nichés dans mes paumes.

Dans la nuit...

în noaptea care a trecut rezemată de adâncul
dimineţii am
desenat în ochii aşternutului braţele tatuate cu
rănile
păsările cuibărite în pletele tale...
în anotimpul care îşi cerne sămânţa peste culcuşul
trupului
am cioplit cu dinţii coapsele tale peste răcoarea
sânilor
cuibăriţi în palmele mele...

În noapte...

chaque pierre de l’église larme
crucifiée
sur le corp de gel de la fontaine,
cité des fourmis aux ailes de cire
mordant la flamme de la croix
siège pour le passant
aux pieds du temps
braise parsemée sur son corps,
fontaine ensanglantée creusée dans
les yeux du jeune homme
quand la main cherche son souffle
piliers de sable sur lesquels il a
incrusté
la saison trahie
feuilles se bâtissant dans la larme de l’amant,
rivière endormie dans un poème.

Rivière endormie dans un poème

fiecare piatră a bisericii lacrimă răstignită
pe trupul de ger al
fântânii,
aşezare de furnici cu aripi de ceară
muşcând flacăra crucii,
jilţ trecătorului
la picioarele timpului
jăratic presărat pe trupul lui,
fântână însângerată săpată în ochii tânărului
când mâna îi caută răsuflarea
stâlpi de nisip pe care a încrestat
anotimpul trădat
frunze zidindu-se în lacrima amantului,
râu adormit într-un poem.

Râu adormit într- un poem

le fauve entêté se cache dans la salive
de la parole
cage de l’araignée
bâtie dans la chambre de l’air,
colonnes
dans l’ombre de la lumière
iconostase jeté
au champ de flammes de l’orage,
commandement du ciel
près du pigeon de cire dessiné
sur les portes
collées dans un album Scorpions
égaré
vague hibernant dans la paume.

Vague hibernant dans la paume

îndărătnica fiară se ascunde în saliva
cuvântulul
colivie a paianjenului
zidită în camera văzduhului, coloane
în umbra luminii
iconostas aruncat
lanului de flăcări al furtunii, porunca cerului
lângă porumbelul de ceară desenat pe porţile
lipite într-un album Scorpions
rătăcit
val iermând în podul palmei.

Val iernând în podul palmei

la dernière crucification des cuisses
près de la petite chaise en glaise,
quand les paumes
du gars
sacrifié dans la cachette de la grotte,
rivière endormie sur la paupière de l’amante
près de la nuit de craie jeteé
dans la poche du mendiant de lumière.

Le mendiant de lumière

ultima răstignire a coapselor
lângă scăunelul de lut, când palmele
feciorului
sacrificat în ascunzişul peşterii,
râu adormit pe pleoapa amantei
lângă noaptea de cretă aruncată
în buzunarul cerşetorului de lumină.

Cerşetorul de lumină

le ciel porteur temblant le soir sur les lèvres
enfermant dans sa larme le vêtement de l’algue,
les yeux de cire de la ville, vipères glissant
dans le lit de la rivière sechée dans un braiser
d’oiseau
monastère creusé dans l’eau.

Monastère creusé dans l’eau

cerul hamal clătind pe buze înserarea
în lacrimă încătusând veşmântul algei,
ochii de ceară ai oraşului, vipere alunecând
în albia râului secat într-un sărut
de pasăre
mănăstire săpată în ape.
Mănăstire săpată în ape
la pucelle a crucifié ses seins sur les racines
du temps
comme un coeur, tache et corrida
sur le sable ensanglanté
le même passant accroché à la porte de la
bibliothèque
le livre ouvert à la page déchirée
lumière cassée enlacant
la lettre humide
à cóté de la pluie de cendre
dénudant ton pied,
l’homme habillé en écus
jetés au dernier accouplement,
le thé et le sexe du matin
mur et fuite.

Le mur et la fuite

fecioara şi-a răstignit sânii pe rădăcinile
timpului
ca o inimă, pată şi coridă
pe nisipul însângerat
acelaşi trecător agăţat de uşa bibliotecii
cartea deschisă la pagina ruptă
lumină ruptă înfăşurând
litera umedă
alături de ploaia de cenuşă,
dezgolindu-ţi piciorul,
bărbatul înveşmântat în galbenii
aruncaţi la ultima împerechere
ceaiul şi sexul dimineaţa
zid şi fugă.

Zidul şi fuga

je vais me chasser -
au bord d’un mur pétrifié
comme l’aile sur la croix
le soleil des eaux.
je vais descendre
loup solitaire - cendres déchirées,
comme la lumière en son vol
le silence de glace.

pierre et vent - 1

tes cheveux,-
pulsation d’algues parmi les murailles
couvrent le silence du temps.

pierre et vent - 3

am să mă alung -
la margine de zid pietrificat,
cum aripă pe cruce
soarele de ape.
am să cobor
lup singuratic - sfâşiată cenuşă,
cum lumina în zbor
tăcere de gheaţă.

piatră şi vânt - 1

părul tău,-
zvâcnire de alge prin ziduri
acoperă tăcerea timpului.

piatră şi vânt - 3

la pluie,-
larmes du ciel
sur le corps brûlant
de pucelle.

pierre et vent - 4

la pucelle,-
roseé du ciel
sur l’autel du corps,
d’homme.

pierre et vent - 5

ploaia,
lacrimi ale cerului
pe trupul fierbinte,
de fecioară.

piatră şi vânt - 4

fecioara, -
rouă a cerului
pe altarul trupului,
de bărbat.

piatră şi vânt - 5

je voudrais parcourir
ton corps, -
fatigué, assoifé et fou
à la recherche de l’icône,
ciel des seins blancs,
moitié du corps
qui brûle dans la paupière des yeux.

pierre et vent - 6

noyé dans tes yeux,
comme le vol de l’oiseau
dans des ondées de cigales,
berger tué dans les larmes
de l’arbre,-
gel qui pleure sur la pierre du coeur.

pierre et vent - 7

aş vrea să străbat
trupul tău,-
obosit, însetat şi nebun,
în căutarea icoanei,
cer al sânilor albi,
jumătate a trupului
ce arzi în pleoapa ochilor.

piatră şi vânt - 6

înecat în ochii tăi,-
cum zborul păsării
în valuri de greieri,
păstor ucis în lacrimile
copacului, -
ger ce plânge pe piatra inimii.

piatră şi vânt - 7

IOAN HĂDĂRIG- Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 17)

2010-02-20T13:47:00.000+01:00

ADA TOCACIU

***

ce que vous apppelez amour
s’oppose à la vague
le sable s’oppose à la vague
prenez donc garde
au syllogisme

***
rends-moi
à l’ivresse de ton corps
berce-moi sur l’aile plasmatique
chymérique
d’extase
je saurai absorber ton essence
naître tes enfants
et mourir ta mortalité.

***

ceea ce voi numiţi iubire
se împotriveşte valului
nisipul se împotriveşte valului
deci luaţi aminte
la silogism

***
redă-mă
beţiei trupului tău
leagănă-mă pe aripă plasmatică
himerică
de extaz
voi şti să-ţi sorb esenţa
să-ţi nasc copiii
şi să-ţi mor murirea.

***
maintenant je ne suis plus
toi aussi tu n’es plus
on est
nous deux ceux qui ne sont pas
dans une rencontre fulgurante
qui d’ailleurs
n’existe pas non plus
maintenant je ne suis plus
toi tu n’es plus
quoi dire de la pluie qui n’a jamais existé
et qui s’écoule en sueurs
sur notre corps.

***
nous avons joué
les pieds dans la glaise bleue
de l’iris maternel.

***
acum nu mai sunt
nici tu nu mai eşti
suntem
doar noi doi cei ce nu sunt
într-o întâlnire de-o clipă
care dealtfel
nu există nici ea
acum nu mai sunt
nici nu mai eşti
darămite ploaia ce nici măcar n-a existat
şi se scurge transpirată
pe trupul nostru

***
ne-am jucat cu
picoarele în lutul albastru
al irisului matern.

***

Ton baiser tue
toute violence;
il reste la sensualité prématurée
de moi
certains disent que j’ai
l’âme jeune:
ne pas la laisser
dans ta charge,
mais je leur
crie que
j’ai vieilli
à t’attendre
et ton baiser me
tue quand il n’est pas
et je reste la sensualité inassouvie
de femme
qui n’a pas cessé de grandir

***
Sărutul tău ucide
orice violenţă;
rămâne senzualitatea prematură
din mine
unii spun că sunt cu
suflet tânăr:
să nu ţi-l las ţie în
custodie
dar eu le strig că
am îmbătrânit
de când te aştept
iar sărutul tău mă
ucide când nu e
şi rămân cu senzualitatea nesatisfăcută
de femeie care
nu a încetat să crească.

***

danse si tu veux
je dois créer un holocauste
danse
je dois partir mais
je promets de revenir
quelques fois
dans des siècles
quand tu danseras parmi
les cendres
et quand mes sensations carbonisées
sentiront ton goût
de cendre pur.

***

dansează dacă vrei
eu trebuie să creez un holocaust
dansează
eu trebuie să plec dar
promit că voi reveni
cândva
peste câteva secole
când tu vei fi dansând prin
funingine
şi când senzaţiile mele carbonizate
îţi vor simţi gustul
de cenuşă pură.

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 16)

2010-02-20T13:37:00.000+01:00

EUGENIA TIUTIU

Soirées...

L’écho de la pensée dans la nuit
Ecrase le cadenas de l’amour.
La fleur bleue enlacée
Au bourgeon de la destinée
Demande muette l’Etoile du berger
Me veux-tu encore ?
L’espoire tué par l’ombre du noir
Laisse ses traces incrustées dans le temps.
Seulement les peupliers impairs
Parsèment au vent leurs murmures
Au bord de la Mer.

Seri...

Ecoul gândului în nopte
Spulberă lacătul iubirii.
Floarea albastră înlănţuită
De lujerul destinului
Întreabă mut Luceafărul:
Mă mai vrei ?!
Speranţa ucisă de umbra întunericului
Îşi lasă urmele săpate în timp.
Numai plopii fără soţ
Îşi împrăştie şoapta vântului
La marginea Mării.

La séparation

La solitude
du bonheur.
Le déchirement
de l’accomplissement.
Le désespoir
de l’amour.

La voix

La voix
du mot
La respiration
de la pensée
La lumière
du sens.

Despărţirea

Singurătatea
fericirii.
Sfâşierea
împlinirii.
Disperarea
iubirii.

Glasul

Glasul
cuvântului
Respiraţia
gândirii
Lumina
simţirii.

Eminescu

Immortalité
Etoile du berger
peuplier sans larmes,
Chanson d’amour,
éternel espoir.

À Blaga

Eternité.
Lambes de monde.
Miraculeuse semence
à toujours louée
Saint silence,
archet de violon,
L’homme est dans les étoiles
Le livre, dans la vie.

Eminescu

Nemurire,
Luceafăr de ziuă
plop fără lacrimi,
Cânt de iubire,
eternă speranţă.

Lui Blaga

Eternitate,
Crâmpeie de lume.
Mirabila sămânţă
în veci lăudată.
Sfânta tăcere,
arcuş de vioară,
Omul e-n stele,
Cartea, în viaţă.

Le printemps

Embrassement
de la lumière.
Respiration
de la terre.
Sanglots
de l’herbe.

Décembre

Il neige sur moi
Il neige dans mon âme
quitté par l’espoir,
affamé par l’idée
des retrouvailles.

Primăvara

Îmbrăţişarea
luminii.
Respiraţia
pământului.
Hohotul
ierbii.

Decembrie

Ninge peste mine.
Ninge-n sufletul meu
pustiit de speranţă,
flămând de ideea
regăsirii.

Le baiser

Source
de l’espoir.
Mot
d’amour.
Feu,
brûlant
une vie.

Souvenirs

Forêt,
gouffres
de l’âme.
Lumière
des sens
couleur
de l’oubli.

Sărutul

Izvor
de speranţă.
Cuvânt
de iubire.
Foc,
mistuind
o viaţă.

Amintiri

Pădure,
întunecimile
sufletului.
Lumina
simţirii.
Culoarea
uitării.

La joie

La lumière
du sourire.
L’âme
du jeu.
La chanson
de l’accomplissement.

Corps

Démon
qui tente et détruit.
Rêve et réalité.
Cieux
et Glaise.

Bucurie

Lumina
zâmbetului.
Sufletul
jocului
Cântecul
împlinirii.

Trup

Demon,
ce îmbie şi distruge.
Vis şi realitate.
Ceruri
şi Ţărână.

2010-02-20T13:08:00.000+01:00

Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 15)

2010-02-20T13:06:00.000+01:00

ADRIAN STAN

Hier soir

Hier soir l’herbe était mon ciel
et le silence ma bien aimée,
hier soir ma chair etait de fer
et l’âme était dans le ciel.
Dans quel monde je vivais hier soir,
Par quel mot le nommer!?
Je sentais que mon esprit heureux
Marchait dans le ciel
Et chantait de la voix des fleurs des étoiles,
Je sentais que je les frôlais;
J’étais un grain de poussière seul
Sur le sourire du monde du ciel.
Fragment
D’une fleuille,
On ne voit que la feuille.

Aseară

Aseară iarba mi-a fost cer
şi liniştea mi-a fost iubită,
aseară carnea îmi era de fier
şi sufletu-mi era în cer.
Ce lume mai trăiam aseară,
cu ce cuvânt s-o pot numi!?
Simţeam cum mitea-mi fericită
umblă prin cer
şi cântă-n glasul florilor de stele,
simţeam cum mă ating de ele;
eram un fir de praf stingher
pe zâmbetul lumii din cer.
Fragment
Dintr-o frunză,
vedem doar frunza.

***

Laisse -moi, ta main,tes doigts plus près,
je suis seul et les mots s’envolent
à côté de ma bien - aimée qui se tait...
dans sa nuit , les chars labourent,
profondément jusque dans mes côtes
je sens l’acier de fauve
qui me guête
de dehors...
Ah,si j’avais vers qui tendre ma paupière,
au moins vers une couleur.

***

Adu-mi mâna, degetele tale mai aproape,
sunt singur şi cuvintele zboară
pe lângă iubita mea care, tace...
în noaptea ei, plugurile ară,
adânc până la mine-n coaste
simt luciul de fiară
cum mă paşte
pe dinafară...
Ah, dacă-aş avea la ce să-mi întind pleoapa,
spre o culoare măcar.

***

J’ai un mécontentement en ce qui concerne la vie :
pourquoi la lumière et la chaleur du soleil ne me parviennent pas,
pourquoi l’eau que je bois se fait amère,pourquoi si je pleure personne ne m’entend
et comme ça, en général,
pourquoi si je veux être, je ne le suis pas,je crie collant mes lèvres contre la terre
- Y-a quelqu’un là-bas?
Rien , ce n’est rien.
ce corps manque de vie
je reste face à face avec la mort.
Dans moi les pensées se tordent,
Toutes les choses me regardent pétrifiées.
Lève -toi; prends ta vie et marche!
Vivre c’est voir la mort.
Quand je me débrasserai de mes chaînes,
Je promets faire une course jusqu’à Dieu.
Elle me manque tellement mon enfance,
Mon âme me manque
Et à la première occasion
Je veux me restituer le silence.

***

Eu am o nemulţumire în legătură cu viaţa :
de ce lumina şi căldura soarelui nu ajung până la
mine,
de ce apa pe care o beau eu se face amară,
de ce dacă plâng nimeni nu mă aude
şi aşa, în general,
de ce vreau să fiu, nu sunt.
Strig lipindu-mi buzele de ţărână
E cineva acolo?
Nimic, nu e nimic,
E părăsit trupul acesta de orice urmă de viaţă.
Stau faţă în faţă cu moartea.
În mine se zbat gândurile,
Toate lucrurile mă privesc în împietrire.
Ridică-te, ia-ţi viaţa şi umblă!
A trăi înseamnă a vedea moartea.
Când voi scăpa din lanţuri,
Promit să dau o fugă până la Dumenzeu.
mi-e aşa de dor de copilărie,
de sufletul meu mi-e dor
şi cu prima ocazie,
vreau să-mi restitui liniştea.

Moi

En faiet, je tend ma main,
vers moi.
Je regarde
mais mon oeil est aveugle.
Tâte-toi, me suis-je dit
et j’ai tendu la main vers moi.
Je n’ai recontré que les poils de ma barbe
mais la main les a repoussés.
J’avais une main rose-pourriture,
Et je me disais avec son bout
- Ne pars pas, reste encore!
Mes yeux de plomb, ne se sont pas encore plombés
Vers elle,
vers le rose pourri.
Et elle cherchait desespérément mon visage,
elle sentait avoir un visage dans ses paumes
mais elle ne savait pas qu’il était pourri
et elle était muette au parler.

Eu

De fapt, mă-ntind cu mâna,
înspre mine.
Eu mă uit...
Dar ochiul meu e orb.
Să mă pipăi, am zis
Şi m-am întins cu mâna înspre mine.
mi-am întâlnit doar părul de pe barbă
dar mâna mi-a respins.
Aveam o mână roză - putregai,
Şi îmi ziceam cu vârful
Nu pleca, mai stai!
Ochi-mi de plumb, nici nu s-au împlumbit
Spre ea, spre rozul putrezit.
Şi-mi căuta cu disperare faţa,
Simţea că-n palme are-un chip,
dar nu ştia că-i putrezit
şi era mută la vorbit.

L’ange

Ne porte pas la tasse aux lèvres!
tu n’as pas soif
m’a-t-il dit en prenant son aile dans sa bouche
ensuite il fit palpiter deux fois son coeur
et s’avança d’un pas.
tu n’as pas soif-m’a-t-il dit
tu veux parler-m’a-t-il dit
tu veux dire que tu as soif-m’a-t-il dit
ensuite il est venu
s’asseoir sur ma jambe.
tu n’as pas soif-m’a-t-il dit
tu veux parler-m’a-t-il dit
tu veux dire que tu boiras quelque chose
il a trempé l’aile dans le bleu
sous les nuages, et il l’a tendue vers mes lèvres:
tranquillise-toi-m’a-t-il dit
tu n’as pas soif-m’a-t-il dit

Îngerul

Nu duce cana la gură!
nu ţi-e sete
mi-a zis şi şi-a luat aripa în gură.
apoi şi-a zbătut de două ori inima
şi a făcut un pas mai aproape.
nu ţi-e sete-mi-a zis
tu vrei să vorbeşti -mi-a zis
tu vrei să spui că ţi-e sete-mi-a zis.
apoi a venit
şi-a stat pe piciorul meu.
nu ţi-e sete-mi-a zis
tu vreu să vorbeşti-mi-a zis
tu vrei să spui că ai bea ceva.
şi-a înmuiat aripa în albastrul
de sub nori, şi mi-a întins spre buze :
linişteşte-te-mi-a zis
ţie nu ţi-e sete - mi-a zis

ensuite il m’égrena une larme dans les yeux:
-tu veux pleurer-m’a-t-il dit
et il me laissa tourner les yeux vers le ciel.
le bleu se fit comme une eau,
l’eau se fit une rivière,
la rivière se fit comme le temps.
ensuite je trouvai un os blanc
et une plume dedans.
j’ai tourné les yeux et je l’ai vu près de moi
sur ma jambe,
l’aile dans sa bouche
et faisant palpiter deux fois son coeur..

apoi mi-a picurat o lacrimă în ochi:
tu vrei să plângi - mi-a zis
şi mi-a dat voie să pun ochii pe cer.
albastrul s-a făcut ca o apă,
apa s-a făcut râu,
râul s-a făcut ca timpul.
după aceea am găsit un os alb
şi o pană din el.
mi-am închis ochii şi l-am văzut lângă mine
stând pe piciorul meu,
ţinându-şi aripa în gură
şi zbătându-şi inima de două ori...

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 14)

2010-02-20T12:54:00.000+01:00

SERGIU-PETRICĂ PAŞCA

L’infini
à celui qui à pensé pour la prèmiere fois à lui

l’infini
est le même
dans la graine
de café
que j’avale
le soir
ainsi que dans la mer
sèche
d’eau
et dans le titre
de cette
poésie...

Infinitul
celui ce s-a gândit prima dată la el

infinitul
e acelaşi
şi-n boaba
de cafea
pe care
o înghit
seara
şi-n marea
uscată
de ape
şi-n titlul
acestei
poezii...

Au commencement...

Au commencement du temps
Cherchant assoifé le bonheur complet
Je me suis heurté dans le décor
Contre un rayon venant d’en haut
Et dans le délire de la recherche désinvolte
Je me suis prélassé au fond clair de la mer.
Ensuite j’en suis surgi
Sous la forme d’une vague en écume,
Mais je me suis brisé...

La început...

La începutul timpului
Cătând însetat fericirea deplină
M-am împiedicat în decor
De-o rază venindă de sus.
Şi-n delirul căutării dezinvolte
M-am prelins pe fundul clar al mării.
Apoi am răsărit afabil din ea
Sub formă de val înspumat,
Dar m-am spart...

Fatigué verbalement

"Quand même" est
le mot qui tourne
les mot deux fois.
A "inutilement"
ils restent comme ça crispés
comme les noyaux dans les prunes.
Obosit verbal

"Oricum" este
cuvântul ce-ntoarce
cuvintele de două ori.
La "deageaba"
rămân aşa crispate
ca sâmburii în prune.

Amour

Les fleurs pâment leurs pétales
sous moi.
Mes feuilles
me caressent avec amour.
Si c’était toi...
Avec la main douce
tu cueilleras mes pensées.

Dor

Florile-şi pălesc petalele
pe sub mine.
Frunzele mele
mă mângâie de dor.
Dac-ai fi tu...
Cu palma ta blândă
mi-ai culege gândurile

IOAN HĂDĂRIG - Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 13)

2010-02-13T20:25:00.001+01:00

NICOLAE KÖMIVES

Autoportrait de jour

une pluie
nous unit
sans racines
fruits à l’ombre
dans le collier de pierres.

***

les mots
restés dons la rouille de la pluie
du bras
jusqu’au front
la terre moud les calendriers
du jour.

Autoportret de ziuă

O ploaie
ne uneşte
fără rădăcini
fructe cu umbră
în şiragul pietrelor.

***
cuvintele
rămase-n rugina ploii
de la braţ
la frunte
pământul macină calendare
de ziuă.

***

mourir une seule
fois
le toit du monde et les gouttes de pluie
gardant le tronc abattu - la pitié
comme dans un sommeil je conquerrai
dans la chair tordue la syllabe
jusqu’à la mort
soldat de l’hiver
enfant sous la terre.

***
mer
infini miroir du pain
matinée de l’herbe
muette sans parole.

***

să murim o singură
dată
acoperişul lumii şi stropi de ploaie
ocrotind trunchiul retezat - mila
ca într-un somn voi mai cuceri
în carnea strâmbă silabă până la
moarte
soldat al iernii
copil sub pământ.

***
mare
nesfârşită oglindă a pâinii
dimineaţă a ierbii
lipsită de grai.

***
soif
restée aux arbres
les os des fauves
ombragent au matin
l’aile
aux ailes.

***
au milieu de la mer
reposant ta joue
plaine sans neige
pour revenir
au jugement
pour un instant.

***
sete
rămasă arborilor
oasele fiarelor
umbresc în ziuă
aripilor
aripă.

***
în mijlocul mării
odihnindu-ţi obrazul
câmpie fără zăpadă
ca să te-ntorci
judecăţii
o clipă.

***
les marches nous suffisent !
sur les épaules le brouillard
éclatera - le coeur
et le corps des fleurs - la chair du matin
la fontaine.

***
toi faim du ciel
la paupière où il n’y a pas de lumières
et ton âme, ton âme
de l’ondée des forêts !

***

treptele ne ajung !
peste umeri ceaţa
va izbucni - inima
şi florilor trup - carnea dimineţii
fântâna.

***
tu foame a cerului
pleoapa unde nu sunt lumini
şi sufletul tău, sufletul tău
din unda pădurilor !

***
soldat de personne
je crois encore
dans le pain et l’épine lointaine
dans la main qui brûle l’étoile en passant
dans la fumée de la chambre plus
nu dans les jardins
j’ai des ailes
piège d’ombres
armures
plus chaude
plus mortes
au milieu de la mer je te vois
je t’attends
et les vagues ne passent pas
pour attraper le sable.

***
soldat al nimăniu
mai cred
în pâinea şi spinul departe
în mâna ce arde steaua trecând
în fumul odăii mai gol prin grădini
am aripi
capcană de umbre
armuri
mai caldă
mai moarte
în mijlocul mării te văd
te aştept
şi valuri nu trec
să prindă nisipul.

La tasse de fumée

***
nous lirons la terre
le pain sera la vapeur de l’herbe, loin,
loin sera notre ombre
dors jusqu’au soleil.
larmes, sentiers,
ardente dans la nuit la boule
de sel
et cette peau commence la chasse.

Cana de fum
***
vom citi pământul
va fi pâinea aburul ierbii, departe,
departe ne va fi umbra
să dormi până la soare.
lacrimi, poteci,
fierbinte prin noapte bulgărul
de sare
şi această piele începe vânătoare.

***
ce voyageur
là où la soif a peur
et du rameau cette pluie vers les visages
mais où reconnaître tant de forêts ?
douce, multicolore carnaval
aucun âge, aucune femme
les saisons taillent la porte quand
j’ai peur pour l’arôme du feu.

***
acest călător
unde se teme setea
şi din ram această ploaie spre feţe
dar unde să recunosc atâtea păduri ?
blândă, multicolor carnaval
nici o vârstă, nici o femeie
anotimpuri cioplesc poarta când
mă tem pentru mireasma focului.

***

murmure, coupe la lumière
du sang
chant dans le blanc des pierres
oeil, regard.
vieillard, la profondeur de l’eau
les mains abri - aux nuages,
de la rosée va naître
l’orage.

***

murmur, retează lumina
sângelui
cântec în albul pietrelor
ochi, privire.
bătrânel, adâncul apei
mâinile culcuş - norilor, se
va naşte din rouă
furtună.

In fotografie : coperta volumului (in lucru) NICOLAE KOMIVES - TRUPUL SI MAINE

Cei care vor sa sprijine financiar acesta importanta recuperare a operei poetice a celui care a murit la 31 de ani imi pot scrie pe adresa : ioanhadarig@yahoo.fr
Primul volum a aparut cu sprijinul financiar al poetului Sorin Anca din Germania, iar cel de-al doilea cu suportul fratelui autorului.
Nicolae Kömives (19 aprilie 1956 - 29 decembrie 1987)

Volume publicate postum:
- Nicolae Komives – “Cana de fum” (Fiarele linistii), Biblioteca revistei “Sfidari”, Dachau, Germania, 1999
- Nicolae Komives – “Autoportret în zgomotul oglinzii”, Editura Alethea, Bistrita, 2000
Editii îngrijite de Ioan Hadarig si Andor Komives
Antologii:
- "Cuvinte zidite in tacere/Des mots batis en silance", Aiudul literar, nr. 26/2006 (editia a II-a, nr. 27/1007), 208 pagini, 17 poeti aiudeni intr-o antologie de Ioan Hadarig, tradusa in franceza de Marcela Hadarig.

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 12)

2010-02-13T15:54:00.000+01:00

CASANDRA IOAN

Engourdissement

Autrefois on allait dans de
nombreuses expéditions,
En jetant le boomerang
de l’âme,
jusqu’au Mureş,
jusqu’à la montagne... et de retour.
Maintenant que le moment de la vérité est arrivé beaucoup son dépouillés
De la moité responsable
Du boomerang
par l’irresponsable
et ils restent accroupis
dans une seule existence fade;
et s’ils font jamais un naufrage
sur un idéal inhospitalier
ils changent d’aspiration
plutôt que de rapiécer et d’enduire
l’os du bateau
crevé dans une apoplexie!
car le bois a lui aussi
son cerceau et sa patience!

Înţepeneală

Altădată mergeam în expediţii
nenumărate,
doar aruncând bumerangul sufletului,
până la Mureş,
până la munte...şi-napoi.
Acum când a sosit clipa adevărului
multi sunt deposedaţi
de jumătatea de bumerang
responsabilă
cu iresponsabilil
şi rămân chirciţi
într-o singură existenţă fadă;
şi dacă naufragiază vreodată,
pe un ideal neprimitor
îşi schimbă aspiraţiile mai degrabă,
decât să peticească
şi să călăfătuiască
osul vasului,
plesnit într-o apoplexie!
Că au şi lemnele
doaga
şi răbdarea lor!

A tâtons

pour Adi
Ne regarde pas!
La poésie passera sur toi
comme une assistante de laboratoire
qui te dira :
Il faudra vous prendre du sang!
Et parce que tu as un groupe
très optimiste,
qui attire tous les moustiques
il faudra te blesser.
Ne pleure pas!
Je lui tends alors
ma paume myocardique
et je bouge mes doigts
atriales
n’importe lequel-disent-elles
la ligne de la sagesse
se plie
de rires!
Ensuite la ligne de la vie,
devient pâle
à entendre
que j’ai encore beaucoup
à mourir

De-a pipăitea

lui Adi
Nu te uita!
Poezia va trece peste tine
ca o asistentă de laborator
care-ţi va spune :
Va trebui să-ţi luăm sânge!
Şi fiindcă ai o grupă
foarte optimistă,
la care trag toţi tânţarii,
va trebui să te rănim.
Nu plânge!
Eu îi întind atunci
palma miocardică
şi mişc din degetele
atriale
oricare-zic ele,
de mi se-ncreţeşte
şi linia minţii
de râs!
Apoi linia vieţii,
se face palidă
când aude
că mai am mult
de murit

J’ouvre les yeux.

La poésie se tient docile
dans un coin...
la ligne de l’amour
sort en serpentant
de ma paume
pour caresser sa joue
surgie
dans la porte du salon
avec des fleurs - et demandant :
Voilà pourquoi tu as l’âme
bien
cachée
dans le bas!
Espagnole!?

Deschid ochii.
Poezia stă docilă
într-un colţ...
Linia iubirii
îmi iese şerpuind
din palmă
ca să mângâie obrazul lui,
apărut
în uşa salonului
cu flori - întrebând:
De aia ai sufletul
bine
pus
la ciorap!
Spanioloaico!?

***

Le panorama d’un éclat
est ébréché
par l’entier.

***

D’où on peut tirer la conclusion
que l’équation
n’ayant pas d’autre solution
a laissé tout tomber.

***
Panorama unui ciob
este ştirbită
de întreg.

***

De unde poate trage concluzia
că ecuaţia
neavând altă soluţie
s-a lăsat păgubaşă.

En m’efforçant de mourir
J’ai assez
de moi
telement
assez de moi
que
je m’abandonnerai
comme
un amoureux
de la mort,
qui a embrassé
le coucher de soleil
espérant ainsi
de jouer un tour
à la vie
en se prélassant
avec le soleil,
comme un jaune d’oeuf,
derrière la crête
d’une vague de montagne...
Mais parce que le monde
demande un bis

Străduindu-mă să mor
Mi-e lehamite
de mine
într-atât
de lehamite
încât
m-aş abandona
asemeni
unui îndrăgostit
de moarte,
care a îmbrăţişat
apusul
sperând ca astfel
să-i joace un renghi
vieţii
scurgându-se
odată
cu soarele,
ca un gălbenuş
de ou, după creasta
unui val de munte...
Dar fiindcă lumea

à son étincellement
il est revenu
de l’ostracisée coquille du fonds
de l’univers,
de nouveau dans la lumière
des projecteurs
comme un artiste
qui se respecte,
pour recevoir des applaudissements:
des euh, j’ai mal!
des euh,je m’enfiche!
des ça me regarde!
des ça ne me regarde pas!
des Dieu te garde!
des garde ta conscience éveillée!
des ne m’abandonne pas!
des ne m’oublie pas!
des amours
des ah...je meurs
tellement inodore
et insipide et perfide et ...stupide!
cere un bis
pâlpâirii lui
s-a întors
din ostracizata cochilie
de pe fundul
universului,
din nou în lumina
reflectoarelor
ca un artist
ce se respectă
pentru a primi aplauze:
de au, mă doare!
de au, mă doare în cot!
de îmi pasă!
de puţin îmi pasă!
de Dumnezeu să te aibă -n pază!
de păstrează-ţi conştiinţa trează!
de nu te lăsa!
de nu mă uita!
de amor de a...mor
aşa de inodor
şi insipid şi perfid şi ...stupid!

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 10)

2010-02-13T15:45:00.000+01:00

GABRIELA HORGA

Ironie

Une étoile s’est brisée
Tombant de la voûte bleue
Elle s’est contentée de ce dernier péché;
Elle mourait riant farouchement
D’autres étoiles brisées.

Ironie

S-a spart o stea.
Căzând din căi albastre,
S-a bucurat de-acest ultim păcat;
Murea râzând cu foc
De alte stele sparte.

Marches de vent

Un ange a fondu ses ailes
En m’habillant en blanche cendre,
J’ai ri et mon rire était blanc,
J’ai pleuré et les pleurs avaient de blancs sons.
Alors, de la blancheur de l’esprit
J’ai cru que j’étais un ange...
L’ange s’était fâché pour le plagiat
En redemandant ses ailes.
Prenant ce qui était à lui
Je suis resté crucifié dans de blancs souvenirs.
Comme une vengeance, depuis lors
J’accouche chaque jour mes propres ailes.

Trepte de vânt

Un înger şi-a topit aripile
Îmbrăcându-mă în albă cenuşă.
Am râs şi râsul era alb,
Am plâns şi plânsul avea sunete albe.
Atunci, din albeaţa minţii
M-am crezut înger...
Îngerul s-a supărat de plagiat
Cerându-şi aripile înapoi.
Luându-şi drepturile
Am rămas crucificat în amintirile albe.
Ca răzbunare, de atunci
Îmi nasc zilnic propriile aripi...

Le revers d’un Phoenix

J’ai menti les yeux d’un artiste
En le convaiquant que j’étais une pierre.
Un morceau de marbre brut.
Il a cru, après m’avoir regardé
Dans les levers et les couchers de soleil
Content du travail non engendré de son esprit.
Une drôle de forme naissait
Avec des ailes et des formes étranges.
Evidé de moi-même, je regardais ma naissance
Par ses mains et ses yeux fatigués,
Finalement j’étais né;
Avec des ailes et des pensées identiques
Né deux fois je me contente
De sa sueur, trouvée maintenant dans mes fibres.

Reversul unui Phoenix

Am minţit ochii unui artist
Convingându-l că sunt o piatră.
O bucată de marmoră brută.
A crezut, după ce m-a privit
În apusuri şi răsărituri de soare
Fericit de lucrul neînceput din mintea-i
O formă ciudată se năştea
Cu aripi şi forme străine.
Golit de mine, priveam naşterea-mi
Prin mâinile şi ochii lui obosiţi.
M-am născut în sfârşit; cu aripi şi gânduri identice
Născut de două ori mă fericesc
De sudoarea lui, aflată acum în fibrele mele.

Tableau subjectif

Un frêle oiseau s’est reposé
Il a larmoyé sur tes enfants encadrés,
S’est reposé dans le rythme de ta vie.
Il s’est endormi, pour voir avec tes yeux
Symboles et désirs,
Croyance et crainte.
Chacune de tes pensées
Est née, a vécu...
La mort, tu ne la voulais pas.
Un frêle oiseau est mort à ta place
Tu es né, tu as vécu...
Le frêle oiseau a aimé ta mort
C’était la seule preuve d’amour acceptable.
Un frêle oiseau t’a adoré
...Et il a dû mourir
Pour la première fois...

Tablou subiectiv

O pasăre firavă s-a odihnit
A lăcrimat peste copii tăi din rame,
S-a odihnit în ritmul vieţii tale.
A adormit, pentru a vedea ochii tăi
Simboluri şi dorinţe, credinţă şi teamă.
Fiecare gând al tău
S-a născut, a trăit...
Moartea nu o doreai.
O pasăre firavă a murit în locul tău
Te-ai născut, ai trăit...
Pasărea firavă ţi-a iubit moartea
Era singura dovadă de iubire acceptabilă.
O pasăre firavă te-a adorat
...Şi a trebuit să moară
Pentru întâia dată...

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 9)

2010-02-13T15:37:00.000+01:00

OLIVIU FLOREA

Eparpillement des épines sur la mort du pétale

Je manquerais de doux secret
Si j’étais conforme au monde
Et je blesserais le coeur de la croyance.
C’est pourquoi je m’abandonne à la
création d’autres rêves
Au dehors de la bâtisse monotone
Sur le banc de l’école où il reste encore
L’éparpillement des épines sur la mort du pétale
Pourquoi trahirai-je mon immortalité ?

Risipirea spinilor pe moartea petalei

Aş fi lipsit de taină dulce
Dacă m-aş conforma lumii
Şi aş jigni inima credinţei
Aşa că mă abandonez creării altor vise
În afara zidirii monotone
Pe banca şcolii pe care a rămas
Risipirea spinilor pe moartea petalei
De ce mi-aş trăda nemurirea ?

Allergie lyrique

Le poète enfonce sa griffe en cachet,
dans le temple de la métaphore
et délibérément il essaie de lui ravir
le nectar
transformé pour lui
en jus mortel taché de mystère.
Je lis son monde de rêves
même ses évasions
et je préfère être muet.
Mais je constate qu’il semble être
Le jouet de l’obscurité
qui naît
le parfum des idées qui meurent
dans la couronne du temps.

Alergie lirică

Poetu-şi înfige ghiara, pe ascuns,
în templul metaforei,
şi dinadins încercă să-i stroarcă
nectarul
transformat pentru el
în sucul morţii pătat de mister.
Îi citesc lumea viselor
chiar din evadările sale
şi prefer să fiu mut.
Dar constat că pare a fi :
jucăria întunericului
ce naşte
parfumul ideilor ce mor
în cununa timpului.

Emanuel Stoica - photo - on topic "COMMUNICATION AND HUMAN INTERACTION"

2010-02-08T22:17:00.000+01:00

2010-02-08T22:11:00.003+01:00

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 8)

2010-02-08T22:04:00.000+01:00

KATIUSA CUCULESCU

***

Justine se venge.
Elle coupe ses cheveux
Pour qu’il ne se rende pas
compte de ce qu’il baise.
Il te jette dans d’énigmatiques prisons
Et là il te reproche...
Il change tes accessoires Justine,
Fais ta justice
En mordant le moine de ses fesses;
On dit : un clou chasse un aute.
La sadique de Sade.
Linche ce qu’il y a d’inutile en toi,
Jette une poudrière dans la fausse mère
Il n’est plus le temps de la charité
Et de la tolérance pour les amateurs pathétiques.
Couvre-leur les yeux de noir,
Et finalement, bâtis
De restes, du sang, du défoulement,
L’innocence de l’ange défiant.

***

Justine se răzbună.
Îşi taie părul
Ca el să nu-şi dea seama ce sărută.
Te-aruncă-n enigmatice-nchisori
Şi-acolo el îţi reproşează...
Îţi schimbă accesoriile Justino,
Şi fă-ţi dreptate,
Muşcând călugărul de fund;
se zice : cui pe cui se scoate.
Cea sadică de Sade
Linşează ce-i în tine inutil,
Aruncă o pudrieră-n falsa mamă
Nu mai e timp de caritate
Şi toleranţă pentru jalnici amatori.
Acoperă-le ochiul cu-ntuneric,
Şi-n fine, îţi zideşte
Din resturi, sânge, defulare
Inocenţa îngerului sfidător.

***

Chante dans l’arbre qui n’existe pas,
En criant aigu-colorié
Comme tout rêve.
J’admire le regard en vide,
Mon oubli persiste
Effaçant l’obssession
De ce tril prétendu immortel
C’est le chant qui éveille en moi
Des tumeurs et des fleurs...

***

Cântă-n copacul care nu există,
Ţipând acut-color
Ca orice vis.
Admir cu ochii în gol,
Uitarea mea persistentă
Ştergând obsesia
Acestui tril pretins nemuritor
E cântecul ce-mi trezeşte
Tumori şi flori...

***

L’énormité de la peur qui irite
Avait brisé des murs chatouillants
Avait vaincu la nausée
De la marche des ses en leucocyte.
Nous buvons en son honneur,
L’exagérée,
Et on triomphe seulement sur le papier.
Les pensées égaraient,
Ensuite complètement annihileés
Elles brûlaient silencieuses, manoeuvrées
L’ivresse qui tremble en pleurant
A cause du vide du fait consommé...
Rien ne s’oppose
A la glorieuse frissonnante,
procréante,
Ni maintenant...

***

Enormitatea spaimei ce irită,
Spărsese ziduri gâdâlinde,
Învinse greaţa
Mersului simţirii în leucocite,
Noi bem în cinstea ei,
Exageratei,
Şi triumfăm doar pe hârtie.
Gândurile rătăceau,
Apoi anihilate pe deplin
Frigeau tăcute, manevrate
Beţia care tremură plângând
De golul faptei consumate...
Nimic nu-i stă în cale
Preamăritei de frisoane
procreânde,
Nici acum....

Déchirement

Les rafales sensuelles balayaient
L’ossature de notre route
Main dans la main
Desserrant l’étreinte par
Je ne sais quelles raisons
On se laissait caressés souriant
A la mort de notre couple;
On sautait de fleur en fleur,
On dormait au marché ou au motel
Gardés par la bonne main
De la saison de glace.

Destrămare

Rafale senzuale măturau
Osatura drumului nostru
Mână în mână
Slăbind strânsoarea din
Nu ştiu ce motive
Ne lăsam adiaţi zâmbind
La moartea-ne de cuplu;
Săream din floare-n floare,
Dormeam în piaţă sau motel
Străjuiţi de mâna bună
A sezonului de gheaţă.

***

L’entrée dans la grotte déserte
Court à merveille
Quand
Je m’égratigne avec la terre
Une âme larmoie
De sang
Le bleu l’ouvre.
L’odeur de la cavité poussiéreuse
Au sens à l’heure de la mort
L’impuissance court à toute volée
Elle lie et valse
Un ogre vert nommé l’espoir.
C’est le témoin unique de l’entrée
Avec des trous et le teint de lune
Vers les sentiers de la muse étourdie.

***

Intrarea-n grota cea pustie
Aleargă de minune
Când
Mă zgârii cu pământul
Un suflet lăcrimează
Sânge,
Albastrul o deschide.
Mirosul scobiturii prăfuinde
Cu simţ în ceas de moarte,
Neputinţa zboară-n fugă,
Leagă şi valsează
Un verde zmeu numit speranţă.
E unic martor al intrării
Cu gropi şi ten de lună
Spre căile nedumerindei muze.

Ma creation (I)

Je m’arrête. J’arrête de faire ce que
Je n’ai pas commencé.
Je cuisine un je ne sais quoi en neige,
Une âme matérielle.
Moi seule je la vois. Et je m’arrête.
On glace auprès du feu qui
Nous a rongés doucement,
Lentement, rapidement et sûrement
Il s’est prélassé en signes d’exclamation
Et nous continuons sans le briser,
A rester figés à la recherche
D’autres âmes
Plus ou moins
Créées.

Creaţia mea (I)

Stau. Mă opresc din ceea ce
N-am început.
Gătesc o aiureală din zăpadă,
Un suflet material.
Doar eu îl văd, şi stau.
Îngheţăm după focul ce
Ne-a măcinat uşor,
Încet, rapid şi sigur
S-a prelins în semne de mirare
Şi continuăm fără s-o rupem,
Să-ncremenim în căutare
De alte suflete
Mai mult sau mai puţin
Create.

2010-02-08T21:52:00.001+01:00

DANIELA STĂNOIU-ROMANIA- COMMUNICATION

2010-02-03T18:37:00.000+01:00

IOAN HĂDĂRIG -Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 7)

2010-02-03T18:33:00.000+01:00

ANDA COMŞA

Comment je goûte la terre

J’essaie de goûter la terre en mâchant l’herbe,
quel dommage que le cigognes me regardent
timides,
j’avale le bruit de mes dents
colonnes cérébrales sorties à la promenade
le vert avalé
croît ses racines en moi,
et je n’ai pas le courage
de chercher des boucs émissaires,
le morceau de glaise se nourrit nonconditionné.

Cum gust pământul

Încerc să gust pământul rumegând iarba,
ce păcat că berzele mă privesc sfioase,
îmi absorb zgomotul dinţilor
coloane cerebrale ieşite la plimbare
verdele înghiţit
îşi creşte rădăcinile în mine
şi n-am curaj
să-mi caut ţapi ispăşitori,
bucata de humă se hrăneşte necondiţionat.

Les poètes trahis par les paroles

Ne les avez-vous pas vus parmi les images,
instincts poussés près de la prose?
Ce sont en plus, peu à peu,
des coupures intérieures de paroles
et des douleurs précédant la naissance des voyelles,
et des sons creusés, seulement creusés, je vous dis.
Sans doute
se nourrissent-ils de morceaux de syllabes
jetées, mais qu’est-ce que je dis ?
foulées au pied tout à fait.
Peuvent-ils avoir encore de la dignité
les poètes trahis par les paroles ?

Poeţii trădaţi de cuvinte

Nu i-aţi văzut printre imagini,
instincte crescute aproape de proză ?
Sunt, câte puţin, în plus,
tăieri interioare de cuvinte,
şi dureri dinaintea naşterii vocalelor,
şi sunete scobite, doar scobite, vă spun.
Fără doar şi poate,
se hrănesc cu bucăţi de silabe
azvârlite, dar ce zic ?
terfelite de-a dreptul.
Mai pot avea demnitate
poeţii trădaţi de cuvinte ?

Fous, mais amoureux Tu jettes vers moi des idéaux

tu es d’une impertinence merveilleuse
moi je te rejette des rêves
vers l’âme première,
je suis d’une générosité auxiliaire,
et dans ce jeu mature
montés sur la même échelle psychologique
nous sommes complémentaires
en ce qui concerne le bonheur.

Nebuni, dar îndrăgostiţi Arunci spre mine cu idealuri

eşti de o impertinenţă minunată,
eu îţi returnez doar vise
la sufletul dintâi,
sunt de o generozitate auxiliară,
şi-n joaca asta matură
urcaţi pe aceeaşi scară psihologică
suntem complementari
în ceea ce priveşte fericirea.

Autoportrait

Quand tu m’as mis au monde, maman,
tu m’as mis du béton dans les talons
et trop peu de sel entre les côtes,
tu m’as attaché avec des menottes
à une âme transparente.
Si tu voyais maintenant
mes os dans le miror,
tu ne voudrais plus être ma mère
même si une telle punition avait grandi en haillons !

Autoportret

Când m-ai născut, mamă, mi-ai pus beton în călcâie şi prea puţină sare între coaste,
m-ai legat cu cătuşe
de un suflet transparent.
Dacă mi-ai vedea acum
ciolanele din oglindă nu ţi-ai dori să fi tu mama mea,
chiar în zdrenţe să fi crescut
o atare pedepsire !

SILVAN STÂNCEL-MESSENGER- ON TOPIC COMMUNICATION AND HUMAN INTERACTION

2010-02-02T22:19:00.001+01:00

Find more music like this on ACTIV PERSPECTIVE XXI

2010-02-02T10:46:00.001+01:00

IOAN HĂDĂRIG- Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 6)

2010-02-02T10:44:00.000+01:00

LIVIU CORDEA

En signe de paix

La larme dévoile;
son instant et son silence.
je lui dis des mots ailés;
et elle fait flotter pour moi
le drapeau blanc,
en signe de paix.
Des pas vers toi;
silencieux instant
et mes paroles se brisent
comme des chimères révoltées
qui nient
leur propre
monde d’illusions.

În semn de pace

Lacrima îşi dezvăluie;
clipa şi tăcerea.
Îi spun cuvinte înaripate;
iar ea
îmi flutură steagul alb,
în semn de pace.
Paşi către tine;
tăcută clipă
şi cuvintele mi se frâng
ca nişte himere răzvrătite
ce-şi neagă
propria
lume de iluzii.

La clepsydre se tait

Si les instants parlent;
la clepsydre se tait
car dans son silence
le temps s’éteint,
comme un abîme
perdu parmi les illusions,
qui chantent
leur propre oubli,
d’une voix candide
comme la brise
née dans les paupières tremblantes
qui ont amassé
dans les coeurs ardents
les regards brûlants dans la rosée
des yeux-
ta lumière des abîmes.

Clepsidra tace

De clipele vorbesc;
clepsidra tace,
căci în tăcerea ei
se stinge timpul,
ca un abis
pierdut printre iluzii,
ce-şi cântă
propria uitare, cu glas candid
ca adierea
născută-n pleoape tremurânde
ce-au strâns
din înfocate inimi,
privirile aprinse-n roua
din ochi -
lumina-ţi din adâncuri.

Viens

Viens,pour te baiser
les paroles, une à une
et pour te briser
les paupières larmoyantes
dans mes paupières larmoyantes.

Viens,

nous emprisonner
au cerne de silence
comme des oiseaux
aux ailes brisées,
écrasant
la dernière plume
dans la nudité
de la parole.

Vino

Vino, să-ţi sărut
cuvintele, unul câte unul
şi pleoapele-ţi lăcrimânde
să ţi le frâng
în pleoapele-mi lăcrimânde.

Vino,
la cearcăn de tăcere
să ne-nrobim
ca nişte păsări
cu aripile frânte,
spulberând
ultima pană
în goliciunea
cuvântului.

J’aurais dû J’aurais dû

naître
larme,
pour pleurer mon trouble
à la lumière brûlante.

J’aurais dû
naître
chanson,
pour chanter mon murmure
de flammes naissantes.

J’aurais dû
naître
ange,
pour rire de mes pas brisés
dans des éclats de parole.

Ar fi trebuit Ar fi trebuit

să mă nasc
lacrimă,
să-mi plâng tulburarea
luminii arzând.

Ar fi trebuit
să mă nasc
cântec,
să-mi cânt murmurarea
de flăcări născând.

Ar fi trebuit
să mă nasc
înger,
să-mi râd paşii frânţi
în luciri de cuvânt.

Oubli

Je suis aveugle
comme le sont le Temps
et la Parole
de ton imagination
qui brûle
comme le feu clair brûle
l’abîme
chassée
de ta mortelle ombre
par l’ange qui a attrapé
dans les ailes
ton oubli
et mon oubli.

Uitare

Sunt orb
cum orb e Timpul
şi Cuvântul
din plăsmuirea Ta
ce arde,
cum arde focul clar
Abisul,
din pieritoarea umbră
alungată
de îngerul ce-a prins
în aripi
uitarea ta
şi-a mea uitare.

Dans la tumultueuse naissance

Dans les vagues du matin,
tes paroles sont
des gouttes de rosée,
s’évaporant
comme de blanches flèches
tremblantes et claires,
perçant le corps
dans la tumultueuse naissance
de chimères écrasées.

În tumultoasa naştere

În valurile dimineţii,
cuvintele-ţi sunt
picuri de rouă,
evaporându-se
ca albe săgeţi
tremurânde şi clare,
străpungând trupul
în tumultoasa naştere
de himere zdrobite.

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 5)

2010-02-02T10:37:00.000+01:00

ANDA COMŞA

Comment je goûte la terre

J’essaie de goûter la terre en mâchant l’herbe,
quel dommage que le cigognes me regardent
timides,
j’avale le bruit de mes dents
colonnes cérébrales sorties à la promenade
le vert avalé
croît ses racines en moi,
et je n’ai pas le courage
de chercher des boucs émissaires,
le morceau de glaise se nourrit nonconditionné.

Cum gust pământul

Încerc să gust pământul rumegând iarba,
ce păcat că berzele mă privesc sfioase,
îmi absorb zgomotul dinţilor
coloane cerebrale ieşite la plimbare
verdele înghiţit
îşi creşte rădăcinile în mine
şi n-am curaj
să-mi caut ţapi ispăşitori,
bucata de humă se hrăneşte necondiţionat.

Les poètes trahis par les paroles

Ne les avez-vous pas vus parmi les images,
instincts poussés près de la prose?
Ce sont en plus, peu à peu,
des coupures intérieures de paroles
et des douleurs précédant la naissance des voyelles,
et des sons creusés, seulement creusés, je vous dis.
Sans doute
se nourrissent-ils de morceaux de syllabes
jetées, mais qu’est-ce que je dis ?
foulées au pied tout à fait.
Peuvent-ils avoir encore de la dignité
les poètes trahis par les paroles ?

Poeţii trădaţi de cuvinte

Nu i-aţi văzut printre imagini,
instincte crescute aproape de proză ?
Sunt, câte puţin, în plus,
tăieri interioare de cuvinte,
şi dureri dinaintea naşterii vocalelor,
şi sunete scobite, doar scobite, vă spun.
Fără doar şi poate,
se hrănesc cu bucăţi de silabe
azvârlite, dar ce zic ?
terfelite de-a dreptul.
Mai pot avea demnitate
poeţii trădaţi de cuvinte ?

Fous, mais amoureux Tu jettes vers moi des idéaux
tu es d’une impertinence merveilleuse
moi je te rejette des rêves
vers l’âme première,
e suis d’une générosité auxiliaire,
et dans ce jeu mature
montés sur la même échelle psychologique
nous sommes complémentaires
en ce qui concerne le bonheur.

Nebuni, dar îndrăgostiţi Arunci spre mine cu idealuri
eşti de o impertinenţă minunată,
eu îţi returnez doar vise
la sufletul dintâi,
sunt de o generozitate auxiliară,
şi-n joaca asta matură
urcaţi pe aceeaşi scară psihologică
suntem complementari
în ceea ce priveşte fericirea.

Autoportrait

Quand tu m’as mis au monde, maman,
tu m’as mis du béton dans les talons
et trop peu de sel entre les côtes,
tu m’as attaché avec des menottes
à une âme transparente.
Si tu voyais maintenant
mes os dans le miror,
tu ne voudrais plus être ma mère
même si une telle punition avait grandi en haillons !

Autoportret

Când m-ai născut, mamă, mi-ai pus beton în călcâie şi prea puţină sare între coaste,
m-ai legat cu cătuşe
de un suflet transparent.
Dacă mi-ai vedea acum
ciolanele din oglindă nu ţi-ai dori să fi tu mama mea,
chiar în zdrenţe să fi crescut
o atare pedepsire !

IOAN HĂDĂRIG-Poeţii beau din apa exilului

2010-02-01T01:05:00.000+01:00

Ştefan Munteanu

Exilul literar românesc postbelic reprezită un fenomen complex, o adevărată istorie dincolo de posibile definiţii sociale, culturale sau estetice, dincolo de dimensiunea unei moment cultural. Studiat şi cercetat, acceptat sau neacceptat, fie că este definit ca exil interior sau exterior, el caracterizează în perioade definită de timp literatura şi cultura. Referindu-se la acest fenomen Ion Simuţ arăta : „Cunoaştem proporţiile exilului literar românesc postbelic din mai multe surse, dintre care cea mai sistematică şi mai bine documentată este Enciclopedia exilului literar românesc: 1945-1989, un dicţionar cuprinzând scriitori, reviste, instituţii şi organizaţii, elaborat de Florin Manolescu (Ed. Compania, 2003). Exilul nostru literar este integrat, cum se cuvine, în ansamblul literaturii române în Dicţionarul general al literaturii române, coordonat de Eugen Simion sub egida Academiei Române (I-VI, 2004-2008). Fiind cele mai recente, aceste dicţionare folosesc toate explorările, aduc informaţia la zi, făcându-le utile prin viziunea lor obiectivă şi integratoare. Au apărut numeroase alte cercetări individuale privitoare la exilul nostru literar, dintre care sunt de consultat prioritar cele semnate de Nicolae Florescu, Eva Behring, Cornel Ungureanu, Mircea Popa, Mircea Anghelescu, Gheorghe Glodeanu, Nicoleta Sălcudeanu. Nici una nu este însă o istorie (pe cât posibil) completă. Nu avem, prin urmare, nici o fenomenologie a exilului românesc, nici o simptomatologie motivată cultural, politic şi sociologic. Nemaivorbind de faptul că ar fi extrem de interesantă şi de necesară o sinteză asupra exilului românesc care ar releva combinaţia celor trei componente esenţiale: politic, economic şi cultural.”

Personalitate a exilului românesc Ştefan Munteanu s-a născut la Caracal, la 4 noiembrie 1926. Absolvent al Instititului de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale”, secţia: desen animat, a activat până în 1972, ca scenarist, pictor şi regizor la Studioul Cinematografic “Bucureşti”.

Filmografia realizată de Ştefan Munteanu în perioada cat a locuit în România cuprinde producţiile: “Zgribulici” (medalie de bronz la Festivalul Internaţional al Filmelor pentru Tineret, Veneţia, 1962); “Dimensiuni” (diplomă de merit la Festivalul Internaţional al Filmelor de Autor, Bergamo, 1966); “Vade mecum” (diploma Festivalului Internaţional de Filme, Triest, 1972;

„Perioada 1948-1964 este cea mai dură în interiorul regimul comunist din România, prin represiune, arestări, domiciliu forţat, cenzură, interdicţia de circulaţie a persoanelor în afara graniţelor, lipsa de comunicare şi de informaţie, sovietizare. Lipsa legăturilor de orice fel cu Occidentul creează un adevărat marasm cultural. E un eveniment senzaţional când scriitorii pot ieşi din ţară şi această îngăduinţă le este acordată numai celor care prezintă deplină încredere: oportuniştii şi propagandiştii regimului comunist, care nu aveau de ce să rămână în străinătate”

A colaborat, cu grafică şi ilustraţii, la reviste literare ale epocii: Gazeta literară, Luceafărul, Flacăra, Tribuna, Urzica. Expoziţii realizate de Ştefan Munteanu: Predeal-1948; Bucureşti-1957, 1960, 1968; Roma-1972; Atena-1973; Livornia, Michigan-1074; San Francisco-1975,1978; Oakland-1976; München-1980; Los Angeles-1981;

Din 1973, stabilit în S.U.A., colaborează cu poezii şi ilustraţii la publicaţiile din exil: Mele-Hawaii; Apoziţia şi Revista Scriitorilor Români din München; Agora-Berlin; Limite-Paris. Fondator şi redactor al foii de literatură Micron, apărută la Los Angeles (1976 – 1981);

Îndrăgostit de artă şi litere desfăşoară o importantă activitatea poetică concretizată în volumele : Zăpezile violete - 1976; Povestiri într-un milimetru - 1977; Căsuţa poştală - 1977; Liceul Militar - 1977; Un nor cu număr de provincie - 1978; Vacanţă de seară - 1979; Cerul în buzunar - 1980; Sintaxa aerului - 1981; Armura de staniol - 1981; picto-poeme – I beg to differ - 1980; albume cu desene: All right -1976; Dreams - 1980; cartea pentru copii – Floarea şi buruiana - 1978;

Apariţii postume cu poeme şi desene aparţinând autorului: Poeţii beau din apa cerului – antologie îngrijită de George Vulturescu şi prefaţată de Ion Negoiţescu, 1995; Arhitectura memoriei – picto-poeme, sub îngrijirea lui Geo Şerban, 2000;

A fost membru al Asociaţiei Cineaştilor din România şi al ARA – The American Romanian Academy of Arts and Sciences.

S-a stins la 9 decembrie 1990, la Los Angeles.

Referindu-se la omul şi artistul Stefan Munteanu, Felicia Munteanu (casătorită cu Vlad, fiul scriitorului) arăta într-un articol publicat pun „Pagini aiudene” :

„Ştefan Munteanu – două biografii: una de dicţionar şi una poetică. Ce se află între ele?! Un OM. Un om ca toţi alţii sau… poate nu chiar ca toţi.

Un om care a cunoscut deopotrivă soarele şi luna, lumina şi întunericul, muntele şi abisul, dar care a ştiut să nu-şi pună singur cunună de lauri şi nici să nu se plece să ducă vreo trenă. Şi din această postură a stat “cu perdelele fluturând,/ cu uşile toate deschise”şi a dăruit “adăpost/pentru vremea de furtună / a fiecăruia,/ încăperile / din inima noastră./ Bilet de intrare / cuvântul: Om.”

Un om care şi-a iubit ţara şi care s-a stins de dorul ei. A dus-o cu el, ascunsă în buzunarele sufletului şi a plâns-o cu lacrimi de cerneală. De ce n-a rămas să-i mănânce “pâinea cât de rea”? Pentru că foamea lui era de altă natură iar pâinea pe care o căuta nu se găsea decât în penitenciar – singurul loc unde românii puteau simţi gustul libertăţii.

Un om care nu obişnuia să meargă la biserică, dar care a suferit pentru fiecare cărămidă smulsă din trupul bisericilor dărâmate de comunism, pentru fiecare aripă de înger, strivită în sufletul tinerilor. Aşa s-a născut tabloul “Pleacă sfinţii de la Voroneţ”, unul dintre “cele mai profunde poeme în grafica românească, poate singurul care prin peniţă a reuşit să ne rezume tragedia românească, în special, şi tragedia lumii, în general, ca început al sfârşitului de veac”, după cum aprecia, într-un articol, Dumitru Ichim.”

Într-o altă pagină de memorii, legate de Ştefan Munteanu şi familia sa, Viorica Lawson, profesoară la Los Angeles, prietenă a familiei, scria :

„Dacă poetul şi artistul Ştefan Munteanu a fost prezentat publicului român şi exegeza operei sale e în plină desfăşurare, omul Stefan Munteanu rămâne învăluit în mister. Nu putem face în câteva rânduri un portret reuşit al omului complex care a fost Stefan Munteanu, dar vom încerca să-l schiţăm în câteva linii. Sperăm ca, în timp, mărturiile celor care l-am cunoscut pe artist să crească şi chipul lui să capete adâncimile pe care le merita.

Ştefan era mai înainte de orice un om cu principii riguroase pe care şi le respecta eroic. Primul principiu pe care l-am observat era disciplina de lucru: se scula devreme şi muncea neîntrerupt ceasuri întregi; masa de scris, planşeta de desenat, şevaletul de pictat, toate creioanele, culorile etc. erau întotdeauna curate, asezate în aceeaşi ordine proprie, funcţională, şi gata oricând de lucru.

Artist prin excelenţă, Stefan distila realitatea şi o recrea prin poeme şi desene originale. Poetul care mânuia cuvintele cu dexteritate nu era volubil: îşi drămuia cuvintele în public şi devenea taciturn când fie conversaţia, fie compania nu-i erau pe plac. În asemenea împrejurari, se retragea în sine şi schiţa desene pe serveţele sau compunea un poem în gând. Ne-am aflat de multe ori împreună în aceeaşi încăpere, de obicei în case de români americanizaţi, materialişti şi vorbăreţi, a caror conversaţie in circulo ne sufoca şi ne fîcea să plecam. Odatî ajuns acasî, poetul se aşeza la masa de lucru şi începea un process catartic de muncă ţi de epurare, ca să restabilească frumosul, un alt principiu vital pentru om si artist.

Îşi iubea familia cu religiozitate: Mioara, soţia lui, şi Vlad, fiul lor, erau entitati sacre în viaţa artistului şi lor le-a dedicat întreaga lui opera, câteodată explicit, alteori doar implicit. Prezenta Mioarei strabate poezia lui Stefan si-i împrumuta o duiosie feminină neaşteptată. Mioara i-a fost muză, colaborator şi critic. După moartea lui prematură, opera lui Stefan Munteanu a început sa fie cunoscută în cercuri din ce în ce mai largi datorită în mare parte eforturilor şi sacrificiilor Mioarei. Vlad apare în multe ipostaze - copil, adolescent, tânăr, şi matur-, fiecare cu alt ton şi alt mesaj: două sânt, însă, mesajele principale pentru fiul care i-a moştenit talentul: un îndemn să-şi găsească propriul lui glas artistic şi să iasă din anonimat.

Ca prieten, Stefan era amicul perfect – doresc sa profit de ocazie si sa-i multumesc postum pentru dragostea ce mi-a purtat-o şi care mi-a încălzit inima în cel mai rece anotimp al vietii mele. Stefan era un suflet rar, un cavaler medieval care gândea frumos şi lupta pentru principiile în care credea: artă, familie, adevăr, puritate, disciplină, prietenie.”

In literatura exilului Ştefan Munteanu şi-a creionat un parcurs poetic original şi experimental (reviste apărute într-un singur exemplar, picto-poeme etc.). Versurile sale sunt construite în arhitectura grafică a imaginilor, dar şi în ceea ce poetul numeşte „arhitectura memoriei”.

Conturând o posibilă imagine a „poetului Ştefan Munteanu”, în deschiderea poemelor din „Poeţii beau din apa cerului”, criticul Ion Negoiţescu nota : „Dacă vrem să situăm versurile lui Ştefan Munteanu în cadrul literaturii noastre contemporane şi dacă ţinem seama de faptul că aceste versuri sunt creatoare de atmosferă epică, sunt fanteziste şi policrome, versuri purtate de melodia lor interioară, versuri onirice şi manieriste, ce nu se lasă totuşi risipite în preţiozitate şi vag; de vrem prin urmare să-i aflăm lui Ştefan Munteanu tovarăşi de drum în călătoria lui visătoare printre stelele care se învârt fericite şi leneşe în jurul insului singuratic şi anxios, vom numi desigur poeţi ai stihului şi ai prozei ca Leonid Dimov, Andrei Ujică sau Emil Brumaru”

Pentru Ştefan Munteanu poezia a reprezentat un loc ideal de refugiu, un loc unde ascuns de „ceaţa londoneză” cuvindele se zidesc in imagini asemenea unor copaci care „se urcă spre parc, pastelaţi de ceaţă”. Refugiul poetului lângă umbrele căzute „sfâşiate de prea multă lumină”, in aşteptarea soarelui care va năvăli peste ele „ştergându-le visul abia colorat/taia ceaţa în bucăţele mărunte, introduse în/cinismul observaţiei lucide”. Conştient că „autorii se ascund într-o fantasmă, în ciuda hărtiei/prezente lângă dansul degetelor prin/grădina de cerneala” poetul îşi clădeste o lume a himerelor în care „oraşul tuşeşte, „locomotivele fumează”, o lume a deziluziilor în care si „farmecul din ceaţa londoneză se stinse...”

Referindu-se, de data aceasta, la dragostea şi admiraţia lui Ştefan Munteanu pentru creţia eminesciană, atât în grafică cât şi în pozie, Ion Buzaşi arată că : “În volumul postum “Arhitectura memoriei”, îngrijit de Geo Şerban, poezia “Verba” este o odă închinată lui Eminescu:

Teiul in cămaşe de forţă

între şerpi de asfalt,

cerul lăsat într-o parte,

să curgă lumina pe străzi;

şi noi tăiaţi de sticle, în cópii incorecte,

un om vesel, bând din pahare străine

se atârna de scaune,

oamenii gravi, clătinau capetele;

teiul s-a cutremurat,

cerul s-a închis,

lumina a stat,

tăcerea s-a lăsat în genunchi...

singur

poetul vesel surâdea

făcând cu ochiul

lui Eminescu Mihail.

Este o poezie ce conturează contraste între civilizaţia devastatoare de sensibilitate umană şi câteva repere ale poeziei eminesciene – teiul – ajuns în cămaşe de forţă / între şerpi de asfalt şi poetul surâzător vesel - faţă de oamenii gravi (nişte cópii incorecte) văzuţi prin sticle deformatoare de imagini. În acest contrast şi, ca o consecinţă a lui, se sugerează această vlăguire a sensibilităţii umane, prin câteva enunţuri de rezonanţă apocaliptică: teiul s-a cutremurat / cerul s-a închis,/ lumina a stat,/ tăcerea s-a lăsat în genunchi… Finalul este o reluare a unui crâmpei de vers eminescian din postuma Numai poetul… la Ştefan Munteanu – singur poetul; credinţa lui în perenitatea valorilor spirituale este sugerată de o complicitate ştrengărească cu Eminescu Mihail, poetul despre care Constantin Noica spunea că este “ ca şi Goethe pentru germani, conştiinţa noastră mai bună”.

Pasiunea lui Ştefan Munteanu pentru poezia lui Eminescu este însă mai veche. În 1968 (la vârsta de 42 de ani) când la Casa Scriitorilor a avut loc o seară de Plastică şi poezie, îl găsim în calitate de grafician alături de poetul Tudor George. Grafica lui era consacrată interpretării în limbaj plastic a poeziei eminesciene. Noutatea viziunii a fost subliniată de Ion Vlasiu: “ Ştefan Munteanu prezintă poezia lui Eminescu într-o nouă viziune grafică ale cărei faţete se încheagă armonios pe un traseu de riguroasă observaţie intelectuală, sugerând cu discreţie aura lirică a unor poezii, care prin viziune şi construcţie prezintă piedici greu de învins pentru ilustratori “./…/

În această antologie, Ştefan Munteanu semnează ilustraţiile la următoarele poezii: Rugăciune, O, rămâi, Ce te legeni…, La mijloc de codru…, Lacul, Peste vârfuri, Odă (în metru antic) Trecut-au anii…, Pe lângă plopii fără soţ şi Luceafărul.

Ţinând cont de faptul că această antologie începe cu o poezie religioasă (Rugăciune) şi se încheie tot cu o poezie religioasă (Răsai asupra mea), două imnuri mariane, capodopere ale poeziei creştine româneşti, considerăm că alcătuitorii ediţiei au apreciat că inspiraţia religioasă e una din temele fundamentale ale poeziei eminesciene.

La romanţa Pe lângă plopii fără soţ, relaţia text-grafică pare mai directă: apare “geamul tău ce strălucea”, în faţa lui trei siluete de plopi, iar alături chipul posibil al îndrăgostitului ce pare legat de steaua norocului pe care ar fi aprins-o prin iubire: “Dându-mi din ochiul tău senin / O rază dinadins / În calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins.”

La elegiile pe tema trecerii timpului O, rămâi şi Trecut-au anii…, ilustraţiile concretizează convingător aprecierea lui Ion Vlasiu: “ating rezonanţele versului muzical” – par intonate pe coarde subţiri, atrăgându-te spre adânca simţire a poetului; o margine de pădure ce-şi clatină întrebătoare bolţile, pare ea însăşi expresia îndurerată a interogaţiei din final: “Unde eşti, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?” La Trecut-au anii… accentul cade pe norii ce înseamnă trecerea nestăvilită a vremii, şi, oglindirea lor estompată pe luciul apei, sugerează neputinţa întoarcerii la “zarea tinereţii”, fermecată de poveşti şi doine, ghicitori, eresuri./.../

Refuzând, după cum spune Ion Vlasiu, deviaţiile spre pictoresc şi factologic, Ştefan Munteanu a realizat o nouă viziune grafică a poeziei lui Eminescu, una originală şi poetică.”

George Vulturescu în Nota editorului la volumul Poeţii beau din apa cerului conturează posibila realitate a poeziei lui Ştefan Munteanu :” Modernitatea acestor poeme stă sub semnul dualităţii artistului Ştefan Munteanu – cineastul şi graficianul. Primul „regizează” cadrul, alege dispersarea egală a punctelor de culoare în peisaj, subliniază şi gradează încărcătura şi ironia replicilor. Graficianul are minuţiozitatea lucrului „în tuş” decuipând fragmentul şi redându-l analogiei. În aparenţă monocordă, rostită de o voce „albă” care aşează cuvintele în complementaritate, precum culorile, poeyia lui Ştefan Munteanu este o poeyie de notaţie, de jurnal al unor impresii (mult vizualizate, ca şi cum ar fi vorba de intenţii pentru tablouri niciodată terminate) şi stări metafizice : „E frig, e beznă.../e spart un geam ce dă spre/infinit” (Secţiune prin iarnă).

În „Patimile artistului în exil”, studiu inclus în „Arhitectura memoriei” Geo Şerban se destăinuie : „Pe căi ocolite, îmi parvenea, în 1980, plaheta de versuri Cerul în buzunar, apoi în 1981, împlinirea un ui proiect ce păruse abandonat : Armura de staniol. Pentru starea de spirit a autorului, ajunge citat primul rând din carte („Ce nebunie să încercăm, luciyi, să facem bilantul”) Şi din final (”Ploapele cerului/cad trase de umbre ce coboară pentru noi/cei ce au ajuns la capătul/labirintului bersatul”). Obsesiv imagini încărcate de grele, imposibile presinţiri : „oameni în haine sumbre, călători prin/particulele Destinului”...

Căutând relaţia de suflet dintre poet şi Aiud, Felicia Munteanu dezvăluie :

„ Judecând după unele lucrări ale sale (poezii, desene, corespondenţă) vom putea descoperi că Ştefan Munteanu nu a fost un simplu trecător grăbit prin Aiud. Ochiul lui de artist a surprins pe retina memoriei elemente de detaliu pe care le relevă cu neascunsă duioşie, sub diferite forme.

Aşa cum am mai arătat, Aiudul este semnificativ pentru poet în măsura în care acesta reprezintă locul în care s-a îndrăgostit de cea care în scurt timp îi va fi devenit soţie. Am exemplificat acest lucru prin poezia “În gara mică” în care Aiudul, deşi prezentat în tuşe sumbre, se constituie în scenă pentru dansul “balerinei blonde”. Poezia, datată 6 ianuarie 1952 şi însoţită de un desen realizat mai târziu în culori destul de vesele, poate părea un imbold singular al unui îndrăgostit (…”că nu e om să nu fi scris o poezie”…). Şi totuşi nu e aşa…

Ne dovedeşte asta poemul “Ceaţă londoneză”, scris în 1976, în mai multe variante, (după 24 de ani, la o depărtare de 10 000 de kilometri, peste ocean). Ce este acest poem dacă nu o rememorare a primilor paşi prin “oraşul mic” cu “casele şchioape, o fabrică de ceva, magazine tăcute, licee stridente, o gară în genunchi, …o biserică, un turn cu ceas, o cetate muzeu şi parcul? Acesta din urmă apare pe parcursul poemului în mai multe ipostaze, situându-se oarecum în postura unui personaj principal alături de fetele care vin la el “două câte două, puţin speriate, zgândărite de o curiozitate eruptivă…, depănând cărările, împletind aleile, numărând paşii.” Uneori parcul e numai al lor, ele “vorbind toate/ în acelaşi cub spaţial” iar el “…uită de ei (de copaci – n.n), curând,/ ca să primească fetele…”. Alteori, el e al tuturor: “prin parc trec/ câţiva militari,/ o ţărancă sub sarică,/ un bătrân cu baston,/ două maici…”

Curgerea poemului seamănă cu derularea unui film (să nu uităm că Ştefan Munteanu a fost şi regizor) a cărui acţiune se desfăşoară într-un oraş mic în care cerul are “barba fumurie” …”(chiar şi ras proaspăt/ …e tot posomorât)”, clădirile sunt când minuscule, când înălţându-se în turnuri îndrăzneţe, cu ploi sub care “oraşul tuşeşte/ respirând cu un plămân-sanatoriu”, cu locomotive care “fumează/ şi se duc,/ cu ţigara-n dinţi, peste deal.”Aerul acesta pesimist este străpuns din când în cînd de fetele care, în timp ce împart “pătrate şi triunghiuri de râs/ între ele,/ dintr-o tartă, mare,/ de veselie“, se simt “în centrul/ universului minuscul”.

În film apar şi câteva personaje secundare, dar cu personalitate foarte bine conturată. Astfel “timpul curge,/ corect îmbrăcat/ cu pălăria de ore/ şi pantofii de minute/ ce nu se aud/ de 60 de ori/ în acelaşi loc”, “Noaptea,/ O doamnă voalată,” oferă fetelor “bilete de călătorie/ în insula subconştientului”. Prin contrast, “Dimineaţa (o gospodină cu şorţ)” şterge visele “cu o cârpă,/ făcându-le să lucească/ invizibile.

Ce lipseşte din tablou? Penitenciarul pe care îl remarcă toată lumea ca pe o emblemă negativă. Totuşi Ştefan Munteanu nu îl menţionează. Poate pentru că ochiul său sensibil a ştiut să descopere alte simboluri, cele care intr-adevăr conferă personalitate oraşului nostru.

Au trecut mai bine de 50 de ani. Unele “case-buburuze“ au fost înlocuite de altele, fireşte mai mari şi mai colorate, “fabrica de ceva” s-a transformat în ditamai uzina iar acum stă fărâmiţată în câteva “fabrici de ceva” şi “fabrici de nimic”, gara e în mare parte aceeaşi, chiar dacă locomotivele sunt electrice, iar parcul s-a modernizat. Cu toate acestea, copacii lui “se urcă…doi câte doi,/ sentimentali/ şi mor/ pastelaţi de ceaţă,/ Parcul/ îi aşază pe alei,/ îi resfiră pe cer,/ îi spală cu ploi fugare…”la fel ca odinioară. Băncile oferă prilej de răgaz iar aleile aşteaptă să fie “depănate” sau “împletite” de alte fete, de alţi îndrăgostiţi.

Mă întreb însă, câţi dintre ei observă că aici, în parc, copacii “se piaptănă foşnind”, cu degetele până la cer?...

Explicaţie:

Fetele sunt personaje reale, Livia, Maricica şi Rodica Mărginean, şi locuiau cândva pe strada Axente Sever, devenită Ion Creangă. A patra e cea pentru care “pegasul” acceptă să-şi piardă nemurirea – Mioara Buzaş, soţia lui Ştefan Munteanu.”

Iată, şi un poem scris de Ştefan Munteanu, în Aiud , la 6 ianuarie 1952 :

***

În gara mică trenu’ oprea doar

un minut

ca să miroase flori şi să strănute.

Casierul alerga să-l ţină încă de

căpăstru

până urca, valsând, o balerină

blondă.

Din gară se făcea o stradă

cocoşată,

o apă anonimă sub zăplaz

şi case – buburuze între dealuri.

Pe-acolo balerina da un recital

cu lămpi de scenă – licurici

şi spectatori închişi sub gene.

În timp ce luna pendula,

Trecea pe stradă un camion,

Veneau soldaţii din manevră,

Rula un film cu muncitori,

Ploua, ningea. Şi cam atât.

Dar balerina tot dansa,

cu păr de aur

(în taină aştepta un voievod)

şi la un bal sosi un tânăr încruntat,

o luă cu el,

uitând armura’n garderobă.

Acum, în gara mică trenul

opreşte un minut şi pleacă glonţ.

Bibliografie :

Munteanu, Stefan, Poeţii beau din apa cerului, Piatra Neamţ, Casa de Editură Panteon, 1995

Munteanu, Stefan, Arhitectura memoriei, Bucureşti, Editura Universal Dalsi,

Popa, Mircea, Convergente europene, Oradea, Editura Cogito, 1995.

Popa, Mircea., Reîntoarcerea la Ithaca. Scriitori români în exil. Bucarest: Editura Globus, 1998

Ungureanu, Cornel, La Vest de Eden. O introducere în literatura exilului, vol. I-II, Timisoara, Editura Amarcord, 1995-2000.

Dumitrescu, Vasile C., O istorie a exilului românesc (1944-1989) în eseuri, articole, scrisori, imagini etc., selectia textelor, îngrijirea editiei, indice de nume, cuvânt introductiv de Victor Frunză, Bucuresti, Editura Victor Frunză, 1997.

Florescu, Nicolae, Întoarcerea proscrisilor, Bucuresti, Editura „Jurnalul literar”, 1998.

Florescu, Nicolae, Noi, cei din pădure! – reevaluări critice ale literaturii exilului, Bucuresti, Editura „Jurnalul literar”, 2000.

Glodeanu, Gheorghe. , Incursiuni în literatura diasporei si a disidentei, Editura Libra, Bucuresti, 1999.

Simuţ, Ion, Cronologia exilului literar postbelic, în “România literară”, SERIE NOUA, anul nr:23 (13/06/2008 - 19/06/2008), p.3

Muntean, Felicia,Ştefan Munteanu – un OM, în „Pagini aiudene”, SERIE NOUĂ, anul IV, nr. 9/10 (41/42), septembrie/octombrie 2006, pp.3,4

Buzaşi , Ion, Eminescu în viziunea lui Ştefan Munteanu, în „Pagini aiudene”, SERIA NOUĂ, anul V, nr. 1,2 (45,46), ianuarie-februarie, 2007, p.6

* * * Dictionarul esential al scriitorilor români, coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Bucuresti, Editura Albatros, 2000.

* * * Literatura diasporei, antologie comentată, alcătuită de Florea Firan si Constantin M. Popa, Craiova, Editura Poesis, 1994.

* * * Pagini aiudene, nr. 9,10 (41,42), anul IV, septembrie, octombrie 2006

* * * Pagini aiudene, nr. 5,6,7 (49,50,51), anul V, mai, iunie, iulie, 2007

* * * Pagini aiudene, nr. 8,9,10 (52,53,54), anul V, aug., sept. oct., 2007

2010-01-29T22:35:00.001+01:00

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 4)

2010-01-29T22:33:00.001+01:00

LUCIAN BUTA

Ta chanson

Quand tu étais petite tu aimais les pluies
(oui les pluies euh les pluies oh les pluies)
l’eau se prélassait sur la vitre
et derrière toi c’était ta chambre
ton thé tes photos, oui
et à peine finalement
là où personne ne s’attendait plus
à peine finalement
c’était ta mère.

Cântecul tău

Când erai mică iubeai ploile
(da ploile vai ploile oh ploile)

apa se prelingea pe geam
şi în spatele geamului erai tu
iar în spatele tău camera ta
ceaiul tău pozele tale, da
şi abia la sfârşit
unde nu se mai aştepta nimeni
abia la sfârşit
mama ta.

je serai derrière les créneaux
je serai derrière les créneaux
et ce sera l’automne
tes seins
abandonneront leur contour
pierre à pierre
en démolissant mon mur
pierre à pierre ou peut-être
j’apprendrai
l’inutilité du poème
sur tes lèvres.

voi fi în spatele crenelurilor
voi fi în spatele crenelurilor
şi va fi toamnă
sânii tăi
îşi vor abandona conturul
piatră cu piatră dărâmându-şi zidul
piatră cu piatră sau poate
zădărnicia poemului
o voi deprinde
de pe buzele tale.

Starless

á la memoire de N. Kömives

bord à bord
la mer lèche
le corps d’illusions du rivage
deux animaux découvrent aujourdu’hui
la caresse
entre deux limites
la solitude
traîne ses pas affectés
et à la fin les mots
comme si
le bonheur a vraiment existé
dans leur amour
deux limites
ont assez inventé l’horizon
et le brouillard l’a assez renfermé
sous mes paupières j’ai dit
assez, mujer
celle-ci c’est la nuit ironique
starless.

Starless

în amintirea lui N. Kömives

margine lângă margine
marea linge
trupul de iluzii al ţărmului
două animale descoperă azi
mângâierea
între două margini
singurătatea
îşi poartă paşii afectaţi
şi la urmă cuvintele ca şi cum
fericirea a existat într-adevăr
în dragostea lor
două margini
au inventat destul orizontul
şi ceaţa destul l-a închis destul
sub pleoapele mele am zis
destul, mujer
aceasta e noaptea ironică-
starless

Simple

Celui-ci c’est l’homme qui s’en va
ceux-ci sont ses souvenirs
celui-ci c’est le matin blanc où
il endosse ses rêves
et il fait le pas
celle-ci c’est une femme un éclat
de miroir
et de nouveau le chemin
celles-ci
ce sont le brasier et la pluie
postulant le sens de la cendre
celui-ci c’est l’homme
le midi et les marches
qu’il monte en écrasant
la gorge de cette clepsydre
c’est la mort

Simplu

acesta e omul care pleacă
acestea sunt amintirile lui
aceasta e dimineaţa albă în care
îşi ia visele în cârcă
şi păşeşte
aceasta e o femeie un ciob
de oglindă
şi iarăşi drumul
acesta
sunt jarul şi ploaia
postulând sensul cenuşii
acesta e omul
amiaza şi treptele
pe care le urcă strivind
gâtul clepsidrei aceasta
e moartea.

Alors, lui
le silence
léchait
la lame du couteau
alors, lui
il arracha un oiseau
dans le ciel
et lui brisa les ailes.
vole lui cria-t-il
ensuite il écrivit
ces vers-là.

atunci el
tăcerea
lingea
lama cuţitului.
atunci el
a smuls o pasăre
de pe cer
şi i-a frânt aripile.
zboară i-a strigat
apoi
a scris
versurile acestea.

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 3)

2010-01-28T15:18:00.001+01:00

IACOB BUTA

Paysage (I)

Des flammes
dans le feuillage des arbres.
Automne.
Dans le ciel,
Les vêtements des anges
S’éparpillent en flottant.

Paysage (II)

Des feuilles rouillées.
Des sons dans ancienne l’horloge.
L’attente est rouillée elle aussi.
Ecoute-la grincer !
Ecoute-la!
Auuuuuu!
Uuuuuuuu!

Peisaj (I)

Flăcări
în frunzişul copacilor.
Toamnă.
În ceruri,
veşmintele îngerilor
în plutire risipindu-se.

Peisaj (II)

Frunze ruginite.
Sunete în orologiul vechi
Aşteptarea a ruginit şi ea
Auzi-o cum scârţâie !
Auzi-o !
Auuuuuu!
Uuuuuuuu!

Maison roumaine

Morceau de ciel
se reposant dans
le vert du jardin
et dans l’éternité

Lys

Pollen de papillon
sur des ailes d’ange
qui vient au monde
confessant notre oeil.

Casă românească

Petic de cer
odihnindu-se-n
verdele grădinii
şi-n veşnicie.

Crini

Polen de fluture
pe aripi de înger,
care vine pe lume
spovedind ochiul nostru.

Voilà

à Ana Blandiana

Voilà,
la pucelle a mis
à nos pieds
ses paroles.
Voilà,
le cygne a crié son chant
et personne ne se presse
à lui tendre une aile.
Tout autour,
la pureté
fleurit tristement
en sourire.

Iată

Anei Blandiana

Iată,
fecioara şi-a aşezat
la picioarele noastre
cuvintele.
Iată,
lebăda şi-a strigat cântecul
şi nimeni nu sare
să-i întind-o aripă.
În jur,
puritatea
ce trist înfloreşte
în zâmbet.

Dogme

Prélassé de l’icône
le saint
se perd
dans le monde -en courant.
Les croyants,
pieusement,
ferment les yeux
et font le signe de la croix
devant ... le cadre.

Dogmă

Furişat din icoană,
sfântul
se pierde
prin lume-alergând.
Credincioşii,
cu pioşenie,
închid ochii
şi fac semnul crucii
în faţa ...ramei.

IACOB BUTA
FIŞĂ DE DICTIONAR

IACOB BUTA (1944-2004), profesor, publicist, om de cultura
S-a născut la 17 octombrie 1944 în satul Podeni, comuna Moldoveneşti, judeţul Cluj. Fiul lui Iacob şi Veronica.
După absolvirea şcolii generale a urmat o şcoală profesională la Turda şi a devenit muncitor la Fabrica de sticlărie Turda. Intre anii 1962 - 1964 a urmat cursurile liceului seral la "Mihai Viteazul" din Turda, apoi a fost incorporat în armată, între anii 1966 - 1968 a continuat studiile liceale , în ultimul an fiind elev la Liceul "Avram Iancu" din Aiud.
Între 1969 - 1973 a fost student al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti.
Ca profesor în Aiud, la Şcoala Generala Ciumbrud până în 1990 şi apoi la Grupul Şcolar "Avram Iancu", iar din 1995 la actualul Colegiu "Titu Maiorescu", a participat la manifestările culturale, în special literare, convins că actul de cultură e o datorie a fiecărui dascăl.
A publicat diferite materiale în "Tribuna învăţământului", "Examene", "Vatra", "Paşii Profetului", "Deşteptarea" (Bacău), "Curierul" (Cluj Napoca), "Unirea", "Aiudul literar", "Zorile", "Pagini aiudene", "Aiudul şi carte", "Inter-Art".
A scris şi a publicat , ocazional, versuri şi eseuri. Cu eseul "Ciclic” a participat la Concursul de creaţie literară organizat în „Zilele Rebreanu", obţinând un premiu. A publicat în volumul "Caietele Rebreanu', Editura "Şcoala Albei", 2000. Inclus, cu poeme, în antologia bilingvă "Cuvinte zidite în tăcere" (aiudonline)
A realizat volumul de eseuri şi comentarii :"Rigorile fanteziei". De asemenea a scris o Postfaţa la volumul Zamfirei Costan "Cavalcada nebunelor scenarii", editat de Fundaţia "Inter-Art", în anul 2002.
A participat la realizarea manifestărilor : Zilele Culturale "Liviu Rebreanu" (ediţiile I - XIII), Colocviile de literatură :"Poezia secolului XX" (ediţiile I - X), Ceasul de taină al poeziei: Mihai Eminescu, Cenaclul de literatură si arte, simpozionul "Eminescu" organizat in cadrul Taberei Internaţionale de Arta Plastică "Inter-art", sub egida UNESCO etc.
A fost preşedintele Despărţământului "Ovidiu Hulea" Aiud al ASTRA. A editat revista despărţământului :"Aiudul şi poezia", materiale de prezentare despre Livia şi Ovidiu Hulea; a adus Aiudului, în copie, publicaţiile : "Zorile", "România literară" (aiudeană) etc.
A jucat în trupa de teatru a Casei de Cultură Aiud obţinând premiul pentru interpretare masculină. Piesa "Profesorul", regia Ioan Hădărig, în care interpreta rolul principal, pusă în scenă, în 1988, avea să fie interzisă după prima reprezentaţie.

Prezent în dicţionarele :

Ion Mărgineanu - "Oameni din Munţii Apuseni. Dicţionar fără sfârşit", Editura Altip, Alba Iulia, 2003
Ghidul personalităţilor din judeţul Alba, Editura Altip, Alba Iulia, 2003
(Pagini aiudene, martie 2004)

2010-01-27T22:27:00.001+01:00

"Communication and human interaction" - topic No 2 of the project " ACTIV PERSPECTIVE XXI"

2010-01-27T21:55:00.000+01:00

Dear participants on ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT,

We are glade to announce the second topic, for ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT, available in february 2010, named "Communication and human interaction", topic proposed by the romanian artist Silvan Stancel.
Topic "COMMUNICATION and HUMAN INTERACTION" remains open until the end of FEBRUARY 2010, while which are expected to post on the site all the creators approaches, on E.mail address already announced: activ.spirit@ yahoo.com.
For those who are already enrolled in ACTIVE PERSPECTIVE XXI NETWORK, you can continue posting material created directly in the network.
We are open for solutions to access and post material in other forms, if they are applicable. The basic idea is that they can be accessed on the dedicated project web spaces.Other topics will be announced soon.
We recall that for any clarifications and further details, do not hesitate to contact the same e mail address: activ.spirit @ yahoo.com.
Each participant can invite new participants worldwide.They would be welcome.
Also, will ask each of you if you want, to suggest topics for the coming months.

Best thoughts,

"ACTIV PERSPECTIVE XXI" team,

Emanuel Stoica - project coordinator

COMUNICARE- RELAŢII INTERUMANE - TEMATICA LUNII FEBRUARIE LA "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

2010-01-27T21:53:00.000+01:00

Stimaţi participanţi la ACTIV PERSPECTIVE XXI,
Anunţăm cea de a doua tematică "ACTIV PERSPECTIVE XXI" - "COMUNICARE ŞI RELAŢII INTERUMANE", propusă de artistul Silvan STÂNCEL.

Ea va rămâne liberă, ca şi următoarele, abordarea fiind sub semnul personalităţii fiecăruia dintre participanţi, în formele şi nuanţele pe care aceştia le aleg.

Tematica "COMUNICARE ŞI RELAŢII INTERUMANE", rămâne deschisă până la sfârşitul lunii februarie 2010, timp în care sunt aşteptate pentru postarea pe site toate abordările creatorilor, pe adresa de e-mail anunţată şi cunoscută deja: activ.spirit@yahoo.com.
Pentru cei care sunt inscrişi deja in ACTIV PERSPECTIVE XXI NETWORK, va fi perfect dacă puteţi să postaţi în continuare materialele create direct in reţea.
Suntem deschişi în continuare soluţiilor de accesare şi postare a materialelor şi în alte formule, dacă este cazul. Ideea de bază este ca acestea să poată fi accesate pe spaţiile web dedicate proiectului.
Pentru fiecare participant este deschisă posibilitatea de a invita alţi creatori de pe întreg mapamondul, aceştia fiind bineveniţi. De asemenea,vă inviăm, pe fiecare dintre dumneavoastră, dacă doriţi, să propuneţi tematici pentru lunile urmăroare.
Acestea vor fi făcute publice pe parcurs.
Reamintim, pentru orice alte detalii şi precizări suplimentare, nu ezitaţi să ne contactaţi la aceeaşi adresă de e.mail: activ.spirit@yahoo.com.

Cu cele mai bune gânduri,
Echipa ACTIV PERSPECTIVE XXI,
Coordonatorul proiectului, Emanuel Stoica

VASILE POP-Dialog despre normalitate

2010-01-25T12:37:00.001+01:00

A - Am convingerea că normalitate înseamnă mulţumire sufletească, linişte, calm, exigenţă cu tine însuţi, echilibru.

N. - Lasă-mă pretine în pace! Eu nu te-am întrebat de normalitate ca să-mi vorbeşti de aspecte non-profit, de balanţă în creier şi mulţumire autohtonă. Ce zici tu e valabil pentru rataţi. Tu dă-mi o sugestie care să-mi folosească. Ţi-am zis că am o belea cu nişte şmecheri pe care i-am tras pe sfoară şi vreau să-i conving că nici vorbă, că eu sunt cumsecade şi le vreau binele. Mai m-ai scos din necaz, fă-o şi acum, te rog, ca să-mi găsesc normalitatea.

A. - Toţi suntem cumsecade. Grăim sonor că musai să stârpim răul de la rădăcină. Ne batem cu personalitatea în piept, împungem cu degetul arătător vinovăţia, ne solidarizăm glasurile întru combaterea corupţiei, că nu ne doare gura. Vocalizele au diverse tonalităţi, în funcţie de stomac. Şi ni se pare normal.

N. – Amice, nu mă năcăji. Nu mă lua cu d-astea că mi se ofileşte floarea nazală şi-mi pun şmecherii ghiocei în nări. Băi frate ! Tu n-ai înţeles şi n-ai vrut să înţelegi niciodată că viaţa-i o junglă în care dictează cel mai tare. Ai bani, eşti sătul şi dictezi, n-ai, execuţi şi mori de foame.

A. - Foamea e blestemul intestinului gros la adresa creierului. Loveşte dur în logică, precum bâta de baseball în minge. Flămândul nu mai visează decât cârnaţ. Şi, când îşi prinde visul în mână, îl înfulecă aproape pe nemestecate, până se simte rotund la capitolul geometrie în spaţiul din zona buricului. Mai apoi, ia o gură de lichid şi pleoscăie sătul. Pentru scurt timp, însă, căci frigiderul e scos din priză. Intră în panică şi iar visează cârnaţ până la o nouă bucurie. Frica de frigider gol nu-l părăseşte nici când îl are plin. Aşa a fost obişnuit, nu are cum să se schimbe. Creierul e dependent de stomac, trimite impulsuri vag pozitive doar când farfuria e plină. Ignorant până în măduva ciolanului fiert pe sobă, nu se mai arată interesat de altceva decât de scaun satisfăcător şi hârtie igienică...

N. – Tu vorbeşti de tâmpiţi. Când m-ai văzut pe mine să am frigiderul gol şi să n-am hârtie-n budă ?! Ştii că am fost întotdeauna boier, cu de toate bacnotele pentru toate frunţile ! Ştii, cum dracu să nu ştii !, că ne cunoaştem din liceu, doar m-ai ajutat să-l termin. D-asta îmi eşti drag, că mi-ai fost prieten la greu, dar acum începe să-mi fie milă de tine. Ai rămas şobolan de bibliotecă, palid şi cu buzunarele goale, iar eu, corigentul de atunci, te vând şi te cumpăr.

A. – Vinzi şi cumperi oameni ca tine...

N. – De ce mă jigneşti ?! Nu ca mine, ca alţii. Şi de ăştia sunt mulţi, vorba lu’ nu ştiu care străbun, câtă frunză, câtă iarbă !

A. – Atunci ce nevoie mai ai de mine, de ce mai stai de vorbă cu şobolanul din bibliotecă ?

N. – Mă scoţi din sărite ! De fiecare dată când stau de vorbă cu tine, mă simt vinovat, fir-ar să fie ! Liniştea ta, calmul tău, mă dor, dar în acelaşi timp mă fac să mă simt mai bine. Hai, te rog, ajută-mă !

A. – Tâmpiţii de care vorbeai sunt neîndestulaţi. Tu eşti omul cu burtă, „superior” celui cu stomacul neîndestulat. Ai mereu frigiderul plin, dar ai trăit şi tu frigidere goale şi nu vrei să le mai trăieşti veci pururea. Fericirea ta cea mai mare se manifestă atunci când te mângâi mulţumit pe burtă în compania neîndestulaţilor, iar nevestele inferiorilor neîndestulaţi te compară cu Adonis. Promiţi neîndestulaţilor cârnaţ gros, să le fie într-un ceas bun, care va fi să le fie foarte apropiat, dar niciodată prezent. Dai din gură, iei cu amândouă mâinile. Eşti scump la faptă, ieftin în fotografie. Mai pe şleau vorbind, eşti imaginea de succes a neîndestulaţilor, în ochii cărora reprezinţi normalitatea.

N. – Te-am priceput. Cu greu, dar te-am priceput. Zici că eu sunt mai breaz decât alţii. Aşa-i, dar peste mine sunt alţii mai breji. Zici de mine că sunt omul cu burtă. Oi fi, că prea o zici cu foc, dar ăştia au burtă mai mare decât mine şi, pe deasupra, au şi guşă. Şi încă ce guşă, mânca-le-aş ficaţii ! Ăştia-s şmecherii de care vorbeam. Aş vrea să fiu şi eu ca ei, dar mai trebuie să fac burtă. Până acolo, însă, te întreb iar: ce mă fac, cum scap de şmecherii ăştia ?

A. – Ziceai că i-ai tras pe sfoară.

N. Da.

A. Ia sfoara şi spânzuraţi-vă năravurile în văzul tuturor.

N. – Am crezut că îmi eşti prieten, dar nu eşti decât un amărât invidios pe mine că pot descurca ! Pleonasmule ! Ţi-i ciudă că n-ai capră şi că capra mea se îmburdă peste gardul tău să-ţi mănânce iarba din curte. Eşti un ticălos, un boschetar, un golan, un sărăntoc, un terchea-berchea, un pârlit ! Mi-i scârbă de tine. Te dai inteligent, dar nu eşti decât un păduche !

A. – Să fii sănătos !

Bănuială: în viaţa laică omul a încercat mereu să împace în sine binele cu răul. Când a reuşit, a dat de A şi de normalitatea definită în dicţionare. Când n-a reuşit, a dat doar de N...

Vasile Pop

IOAN HĂDĂRIG - Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 2)

2010-01-25T12:36:00.003+01:00

ANDREI BAKÓ

***
J’ai fouillé oubliant que
Les Anges
sont ceux qui tombent les premiers.

Les Loups

Le cerf brâme
fier de son collier de pierres blanches
pendu à son cou.

***

am cotrobăit uitând că
Îngerii
sunt cei care cad primii

Lupii

Cerbul răcneşte,
mândru de şiragul de pietre albe,
ce le poartă în gât.

J'exige un cintre pour la respiration
Sur un mur ébréché
Sous l’égout du ciel
Autel égaré en soi-même
Lance déchirant le coucher
Danse énigmatique balançant les hanches
Attirant le vent
La respiration pend ses boyaux bleuâtres
La respiration pend inhalant d’impurs
Draps,
Mêlant les essences des vomissements,
Frappant de ses poings les os fragiles,
Autel.

Cer cuier suflării!

Pe un perete străpuns,
Sub streşina înaltului,
Pierdut în sine altar,
Lance sfârtecând apusul,
Dans enigmatic unduind şolduri
Atrăgătoare de vând,
Suflarea atârnă cu intestinele vinete.
Atârnă suflarea inhalând impure
Aşternuturi
Amestecând esenţe de vomă
Lovind cu pumnii oase slabe,
Altar.

Moi seul

Personne ne dorlotait le silence du samouraï
Sauf moi
Je m’élevais touchant son paradis
Enviant la fibre métalliques
On peut la voir lécher des ombres
Douce tentation devoilée au roi
Incrustée en mahonia
Cadence touchant soigneusement des bouts de nerf,
Moi seul,
Je m’élevais touchant son paradis.

***

Je résiste à peine à ne pas arracher ma chair
Dans l’air irrespirable d’été.
Soleil de juillet.

Numai eu

Nimeni nu alintă tăcerea samuraiului,
Numai eu,
Mă ridicam atingându-i paradisul
Tânjind după fibra metalică.
O poţi vedea lingând umbre,
Dulce tentaţie dezvelită regelui
Încrustată în mahon
Cadenţă pipăind meticulos capete de nerv,
Numai eu,
Mă ridicam atingându-i paradisul.

***

Cu greu rezist să nu-mi despic carnea
în aerul irespirabil de vară
Soare de iulie.

ACTIV PERSPECTIVE XXI

Maia Martin/ Noi doi, amandoi / Both of us, together

Maia Martin - on topic "QUO VADIS HOMINE"

"QUO VADIS HOMINE?" http://activperspectivexxi.ning.com/

Cristian Matei /photo and painture

Happy New Year! Gott Nytt År! An nou fericit! Frohes neues Jahr! Boldog Új Évet! Szczęśliwego Nowego Roku! Feliz Año Nuevo !سنة جديدة سعيدة! 新年あけ ましておめでとうございます！

Emanuel Stoica / photo/"Love Story" /on topic "Feelings"

Good news! Ning network is again accessible to all participants in "ACTIV PERSPECTIVE XXI" Project! Topic of December will be "Feelings."

MAIA MARTIN -on topic "TRUE and SELF KNOWLEDGE"

Emanuel Stoica / proza/ Camera Albastra/ tematica Adevar si autocunoastere

Emanuel Stoica - The Blue Room - prose -on topic TRUE and SELF KNOWLEDGE

Otilia Tarlapan - MOMENTS

MAIA MARTIN - ON TOPIC "URBAN LANDSCAPE"

Emanuel Stoica- photo on topic "Urban landscape"

IOAN HĂDĂRIG-Recunoaştere internaţională a Aiudului, ca "Oraş al artelor"

IOAN HĂDĂRIG-La France vue par les yeux d’ un poete / Franta vazuta prin ochii unui poet, 2009

DANIELA STĂNOIU-PHOTO ON TOPIC "URBAN LANSCAPE"

"Urban landscape"-The seventh topic for ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT, available in July 2010

Emanuel Stoica photo on topic "parallel times"

Daniela Stanoiu- photo on topic "Parallel times"

NIIRO SHO-JAPAN-PHOTO

NIIRO SHO-JAPAN

SILVAN STÂNCEL-MUSIC-TIMPURI PARALELE- PARALLEL TIMES

Daniela Stănoiu-photo-on topic "Parallel times"

Maia Martin-Eu locuiesc într-o lume, tu locuieşti într-o puzderie de lumi-I live in a world you live in an infinity of worlds

Cosmin Cociş - Parallel time - Windows to the inside

Emanuel Stoica- photo on topic parallel times

Emanuel Stoica-photo on topic "parallel times"

Topic "Parallel times" - available in June 2010

DANIELA STĂNOIU- PHOTO-FRIENDSHIP

Topic no 5. on "ACTIV PERSPECTIVE XXI PROJECT"-"FRIENSHIP (friendship feeling in various forms)"

Vasile Pop - "Umor în trist decor"- "Humor i sorgliga landskap"- "Humor in a sad setting"

Emanuel Stoica - "Friendship"

MAIA MARTIN - FRIENDSHIP

COSMIN COCIŞ-SOME FRIENDS-ON TOPIC "FRIENDSHIP"

Cosmin Cociş - on topic "Views and attitudes"

Topics no. 5 and 6 on ACTIV PERSPECTIVE XXI-"FRIENSHIP (friendship feeling in various forms)" and "PARALLEL TIMES",

TOMPOS OPRA ÁGOTA-PAINTINGS

COSMIN COCIŞ - PHOTO

Emanuel Stoica -photo-on topic "Views and attitudes"

SILVAN STANCEL - MUSIC-VECINII- NEIGHBOURS - www silvanstancel ro - ON TOPIC VIEWS AND ATTITUDES

DANIELA STĂNOIU-PHOTO-ON TOPIC VIEWS AND ATTITUDES

"VIEWS AND ATTITUDES"-TOPIC NO.4 ON ACTIV PERSPECTIVE XXI

DANIELA STĂNOIU -PHOTO

COSMIN COCIŞ -FRANCE - "COMPLEX VIEW"

MAIA MARTIN -PAINTURE- ON TOPIC VIEWS AND ATTITUDES- "the merry triangle in the world of the colors"

"VIEWS AND ATTITUDES"-TOPIC NO.4 ON ACTIV PERSPECTIVE XXI

"Synpunkter och attityder", ämne NR 4 OM ACTIV PERSPEKTIV XXI PROJEKT

"PUNCTE DE VEDERE ŞI ATITUDINI" - TEMATICA LUNII APRILIE LA "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

EMANUEL STOICA- INTROSPECTION - PHOTO ON TOPIC ALTERNATIVES

DANIELA STĂNOIU -PHOTO

MAIA MARTIN

IOAN HĂDĂRIG- 80 de ani de la aparitia la Aiud a revistei ROMÂNIA LITERARĂ

SILVAN STÂNCEL- TOTUŞI

MAIA MARA MARIA MARTIN

EMANUEL STOICA-PHOTO ON TOPIC ALTERNATIVES

OTILIA TARLAPAN - FLOWERS

NIIRO SHO-JAPAN- PHOTO

NIIRO SHO - JAPAN-NERORISM IN SHIBUYA BUSY TOWN

"ALTERNATIVES" - TOPIC NO 3 OF THE PROJECT "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

ALTERNATIVE - TEMATICA LUNII MARTIE LA "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

"ALTERNATIVES" - TOPIC NO. 3 OF THE PROJECT "ACTIV PERSPECTIVE XXI"

DANIELA STĂNOIU-ROMANIA- PHOTO ON TOPIC COMMUNICATION AND HUMAN INTERACTIONS

CLARISA IORDACHE - ROMANIA-Logodnicul pasarilor sau Copidon autohton

IOAN HĂDĂRIG-In loc de final-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 18)

IOAN HĂDĂRIG- Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 17)

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 16)

Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 15)

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 14)

IOAN HĂDĂRIG - Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 13)

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 12)

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 10)

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 9)

Emanuel Stoica - photo - on topic "COMMUNICATION AND HUMAN INTERACTION"

IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 8)

DANIELA STĂNOIU-ROMANIA- COMMUNICATION

IOAN HĂDĂRIG -Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 7)

SILVAN STÂNCEL-MESSENGER- ON TOPIC COMMUNICATION AND HUMAN INTERACTION

IOAN HĂDĂRIG- Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 6)

Happy New Year! Gott Nytt År! An nou fericit! Frohes neues Jahr! Boldog Új Évet! Szczęśliwego Nowego Roku! Feliz Año Nuevo !سنة جديدة سعيدة! 新年あけましておめでとうございます！