Întrebări şi felinare (tematica NORMALITATE) EMANUEL STOICA

Fragment din volumul bilingv de proză scurtă "Ferestre pentru irealitate"-"Windows to the Unreal"- Editura Clusium, 2008. Versiunea în engleză-Ana Cociş

Taifasurile cu păianjenul meu preferat, Albert, sunt de cele mai multe ori imposibil de digerat...

Profitând de momentul de neatenţie în care umpleam paharul cu vin, Albert trecu la atac. Mă aşteptam , de altfel, la o asemenea atitudine din partea lui... Eram pregătit, de aceea i-am şi oferit acest prilej. Era un fel de complicitatepe care intuiam că o recunoaşte. M-a enervat iarăşi. A pornit cu o întrebare care mi se păru într-o oarecare măsură inurilă.

-Ce simţi? Ce simţi când bei vin ori apă,ce simţi când te bucuri, când eşti trist? Nu există nici o dovadă că , atunci când cineva vorbeşte despre culoarea roşie, percepe aceeaşi nuanţă ca şi vecinul. Poate că suntem legaţi doar de nişte convenţii verbale care ne fac să credem că vedem aceleaşi lucruri. Astfel, ni se întăreşte convingerea că suntem martori la fenomene pe care în realitate nu le înţelegem niciodată. Fiecare om are şansa de a-şi pune la un moment dat astfel de întrebări., adăugă Albert cu un fel de sfială.

Clocoteam. Trebuia să-i răspund cu aceeaşi monedă. I-am povestit aşadar cum am remarcat un spectacol fascinant , oferit de nişte împătimiţi ai şahului. Îi observasem seri la rând, încercându-şi puterile în cel mai complex şi mai puternic sport al minţii , unii dintre ei zăbovind până la ore târzii în parcul unde un arhitect inspirat a proiectat nişte mese de beton cu tabla de şah drept mozaic. I-am admirat pentru curajul de a-şi asuma riscul unei înfrângeri sub privirile unor cunoscători şi rivali. Este potrivit însă a vorbi şi despre posibila victorie. Fă-ţi mutarea şi treci de linie, l-am provocat. Ce greşeală!

-Trebuie să-ţi mărturisesc o convingere sinceră, veni replica lui Albert. De multe ori, un om care face ca umbra să cadă într-un anumit fel , sub lumina felinarelor, este mai puternic decât toţi politicienii din lume . Trecătorii sunt marcaţi de starea de spirit pe care o evocă ideea lui.

De fiecare dată când trece un om pe sub lumina unui felinar simte ceea ce şi-a dorit cel care l-a pus acolo. Mai mult sau mai puţin. Întotdeauna , într-o anumită măsură.

Simţeam că iau foc. Cred că ştia ce urmează. Am pus mâna pe mătură şo l-am basculat într-un făraş. Am încercat să fiu cât mai puţin violent atunci când l-am dat afară.

Personal nu am nimic împotriva păianjenilor, m-am justificat. Ba chiar mi se par simpatici. Trebuie să pricepi , măcar de data asta , că altfel nu se poate. Ai întrecut măsura, i-am reproşat aproape ţipând. Am trântit uşa. Nu a protestat. Cunoştea replica aproape pe de rost. Nu l-am întrebat dar suspectez că se amuza teribil de fiecare dată când se întâmpla asta... De atunci am mai căpătat o obsesie. pun tuturor, fără reţinere, că e bine să avem grijă când trecem seara pe lângă felinare.

Probabil că doctorul a vrut să mă protejeze. I-am spus şi lui că trebuie să fie atent. E un om curajos.Deşi mi-a oferit această cameră albă, impecabil de curată, amenajată spartan, el şi cei din personalul hotelului se plimbă pe lângă felinare fără măsuri de precauţie. I-am văzut, într-o seară, printre gratiile care lui Albert i se păreau inestetice şi inutile.

Albert e un prieten adevărat. Încă mă mai vizitează , în pofida faptului că l-am mai dat afară de câteva ori. Cred că ar trebui să-l întreb pe doctor dacă nu cumva am o problemă afectivă. Mă consider un individ destul de manierat şi altfel nu-mi explic aceste excese de impoliteţe.