POEŢI AIUDENI CONTEMPORANI / DES POÈTES CONTEMPORAINS D’AIUD // Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 1)

POEŢI AIUDENI CONTEMPORANI

Florilegiu de poezie româneascã alcătuit de Ioan Hădărig


Traducere în limba franceză de Marcela Hădărig


© IOAN HĂDĂRIG, autorii


DES POÈTES CONTEMPORAINS D’AIUD

FLORILÈGE DE POÉSIE ROUMAINE réalisé par IOAN HĂDĂRIG


TRADUCTION EN FRANÇAIS: MARCELA HĂDĂRIG


© MARCELA HĂDĂRIG


GELU ADRIAN BADEA

Des flèches plantées au milieu de la lumière
les plantes des pieds se regardaient
dans la glace :
à travers les entrailles et le coeur,
plus loin, elle devenaient des yeux, des flèches
plantées au milieu de la lumière,
des ailes
voilà comment notre marche,
devient, si simplement,
lumière
comment notre silence
se vend cher sur la cime.

Săgeţi înfipte în mijlocul luminii

tălpile se priveau în oglindă:
prin viscere şi inimă, mai
departe,
deveneau ochi, săgeţi
înfipte în mijlocul luminii,
aripi
iată cum mersul nostru,
devine, atât de simplu,
lumină
cum tăcerea noastră
se vinde scump pe înălţime.

***
rester
aux pétales secs
un rebord de coquille
d’où la chair s’est enfuie
écrasé contre le mur
dans la toile d’araignée,
car je n’ai plus besoin
de l’épée de l’âme
dans cette chasse
comme le feu.

***
să rămân
la petale uscate
o margine de cochilie
din care carnea a fugit,
strivit de perete
în plasa paianjenului,
căci nu mai am nevoie
de sabia sufletului
în vânătoarea aceasta
ca focul.

***
Je reviendrai
hier
où il y a cinquante ans
vous ne le saurez pas:
faute de preuves
je serai relaché
pendant que je continuerai
à tuer ma vie.

***

am să revin
ieri
sau acum cincizeci de ani
n-o să ştiţi:
din lipsă de probe
voi fi eliberat
în timp ce voi continua
să-mi omor viaţa.

L’hiver

la neige, ne s’arrêtait plus,
sur les mains et sur les yeux
les doigts avaient des noeuds
et la plante du pied
était étrangère
-elle disparut
avec la dernière larme.

Iarna

ninsul, nu sfârşea,
peste mâini şi peste ochi
degetele făcuseră noduri
şi talpa piciorului prinse
înstrăinare
ca ultima lacrimă.

Tableau

il neige
comme si quelqu’un
pleurait
sur nos épaules.

Haiku

la différence est que:
maintenant nous n’avons acune réponse,
demain la différence va accroître.

Tablou

ninge
ca şi cum ar plânge
cineva
pe umerii noştri.

Haiku

diferenţa este :
că acum nu avem nici un răspuns,
mâine diferenţa va creşte.