IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 9)

OLIVIU FLOREA



Eparpillement des épines sur la mort du pétale

Je manquerais de doux secret
Si j’étais conforme au monde
Et je blesserais le coeur de la croyance.
C’est pourquoi je m’abandonne à la
création d’autres rêves
Au dehors de la bâtisse monotone
Sur le banc de l’école où il reste encore
L’éparpillement des épines sur la mort du pétale
Pourquoi trahirai-je mon immortalité ?

Risipirea spinilor pe moartea petalei

Aş fi lipsit de taină dulce
Dacă m-aş conforma lumii
Şi aş jigni inima credinţei
Aşa că mă abandonez creării altor vise
În afara zidirii monotone
Pe banca şcolii pe care a rămas
Risipirea spinilor pe moartea petalei
De ce mi-aş trăda nemurirea ?

Allergie lyrique

Le poète enfonce sa griffe en cachet,
dans le temple de la métaphore
et délibérément il essaie de lui ravir
le nectar
transformé pour lui
en jus mortel taché de mystère.
Je lis son monde de rêves
même ses évasions
et je préfère être muet.
Mais je constate qu’il semble être
Le jouet de l’obscurité
qui naît
le parfum des idées qui meurent
dans la couronne du temps.

Alergie lirică

Poetu-şi înfige ghiara, pe ascuns,
în templul metaforei,
şi dinadins încercă să-i stroarcă
nectarul
transformat pentru el
în sucul morţii pătat de mister.
Îi citesc lumea viselor
chiar din evadările sale
şi prefer să fiu mut.
Dar constat că pare a fi :
jucăria întunericului
ce naşte
parfumul ideilor ce mor
în cununa timpului.