NICOLAE KÖMIVES
Autoportrait de jour
une pluie
nous unit
sans racines
fruits à l’ombre
dans le collier de pierres.
***
les mots
restés dons la rouille de la pluie
du bras
jusqu’au front
la terre moud les calendriers
du jour.
Autoportret de ziuă
O ploaie
ne uneşte
fără rădăcini
fructe cu umbră
în şiragul pietrelor.
***
cuvintele
rămase-n rugina ploii
de la braţ
la frunte
pământul macină calendare
de ziuă.
***
mourir une seule
fois
le toit du monde et les gouttes de pluie
gardant le tronc abattu - la pitié
comme dans un sommeil je conquerrai
dans la chair tordue la syllabe
jusqu’à la mort
soldat de l’hiver
enfant sous la terre.
***
mer
infini miroir du pain
matinée de l’herbe
muette sans parole.
***
să murim o singură
dată
acoperişul lumii şi stropi de ploaie
ocrotind trunchiul retezat - mila
ca într-un somn voi mai cuceri
în carnea strâmbă silabă până la
moarte
soldat al iernii
copil sub pământ.
***
mare
nesfârşită oglindă a pâinii
dimineaţă a ierbii
lipsită de grai.
***
soif
restée aux arbres
les os des fauves
ombragent au matin
l’aile
aux ailes.
***
au milieu de la mer
reposant ta joue
plaine sans neige
pour revenir
au jugement
pour un instant.
***
sete
rămasă arborilor
oasele fiarelor
umbresc în ziuă
aripilor
aripă.
***
în mijlocul mării
odihnindu-ţi obrazul
câmpie fără zăpadă
ca să te-ntorci
judecăţii
o clipă.
***
les marches nous suffisent !
sur les épaules le brouillard
éclatera - le coeur
et le corps des fleurs - la chair du matin
la fontaine.
***
toi faim du ciel
la paupière où il n’y a pas de lumières
et ton âme, ton âme
de l’ondée des forêts !
***
treptele ne ajung !
peste umeri ceaţa
va izbucni - inima
şi florilor trup - carnea dimineţii
fântâna.
***
tu foame a cerului
pleoapa unde nu sunt lumini
şi sufletul tău, sufletul tău
din unda pădurilor !
***
soldat de personne
je crois encore
dans le pain et l’épine lointaine
dans la main qui brûle l’étoile en passant
dans la fumée de la chambre plus
nu dans les jardins
j’ai des ailes
piège d’ombres
armures
plus chaude
plus mortes
au milieu de la mer je te vois
je t’attends
et les vagues ne passent pas
pour attraper le sable.
***
soldat al nimăniu
mai cred
în pâinea şi spinul departe
în mâna ce arde steaua trecând
în fumul odăii mai gol prin grădini
am aripi
capcană de umbre
armuri
mai caldă
mai moarte
în mijlocul mării te văd
te aştept
şi valuri nu trec
să prindă nisipul.
La tasse de fumée
***
nous lirons la terre
le pain sera la vapeur de l’herbe, loin,
loin sera notre ombre
dors jusqu’au soleil.
larmes, sentiers,
ardente dans la nuit la boule
de sel
et cette peau commence la chasse.
Cana de fum
***
vom citi pământul
va fi pâinea aburul ierbii, departe,
departe ne va fi umbra
să dormi până la soare.
lacrimi, poteci,
fierbinte prin noapte bulgărul
de sare
şi această piele începe vânătoare.
***
ce voyageur
là où la soif a peur
et du rameau cette pluie vers les visages
mais où reconnaître tant de forêts ?
douce, multicolore carnaval
aucun âge, aucune femme
les saisons taillent la porte quand
j’ai peur pour l’arôme du feu.
***
acest călător
unde se teme setea
şi din ram această ploaie spre feţe
dar unde să recunosc atâtea păduri ?
blândă, multicolor carnaval
nici o vârstă, nici o femeie
anotimpuri cioplesc poarta când
mă tem pentru mireasma focului.
***
murmure, coupe la lumière
du sang
chant dans le blanc des pierres
oeil, regard.
vieillard, la profondeur de l’eau
les mains abri - aux nuages,
de la rosée va naître
l’orage.
***
murmur, retează lumina
sângelui
cântec în albul pietrelor
ochi, privire.
bătrânel, adâncul apei
mâinile culcuş - norilor, se
va naşte din rouă
furtună.
In fotografie : coperta volumului (in lucru) NICOLAE KOMIVES - TRUPUL SI MAINE
Cei care vor sa sprijine financiar acesta importanta recuperare a operei poetice a celui care a murit la 31 de ani imi pot scrie pe adresa : ioanhadarig@yahoo.fr
Primul volum a aparut cu sprijinul financiar al poetului Sorin Anca din Germania, iar cel de-al doilea cu suportul fratelui autorului.
Nicolae Kömives (19 aprilie 1956 - 29 decembrie 1987)
Volume publicate postum:
- Nicolae Komives – “Cana de fum” (Fiarele linistii), Biblioteca revistei “Sfidari”, Dachau, Germania, 1999
- Nicolae Komives – “Autoportret în zgomotul oglinzii”, Editura Alethea, Bistrita, 2000
Editii îngrijite de Ioan Hadarig si Andor Komives
Antologii:
- "Cuvinte zidite in tacere/Des mots batis en silance", Aiudul literar, nr. 26/2006 (editia a II-a, nr. 27/1007), 208 pagini, 17 poeti aiudeni intr-o antologie de Ioan Hadarig, tradusa in franceza de Marcela Hadarig.
No comments:
Post a Comment