IOAN HĂDĂRIG-Cuvinte zidite în tăcere / Des mots bâtis en silence (ziua 10)

GABRIELA HORGA


Ironie

Une étoile s’est brisée
Tombant de la voûte bleue
Elle s’est contentée de ce dernier péché;
Elle mourait riant farouchement
D’autres étoiles brisées.

Ironie

S-a spart o stea.
Căzând din căi albastre,
S-a bucurat de-acest ultim păcat;
Murea râzând cu foc
De alte stele sparte.

Marches de vent

Un ange a fondu ses ailes
En m’habillant en blanche cendre,
J’ai ri et mon rire était blanc,
J’ai pleuré et les pleurs avaient de blancs sons.
Alors, de la blancheur de l’esprit
J’ai cru que j’étais un ange...
L’ange s’était fâché pour le plagiat
En redemandant ses ailes.
Prenant ce qui était à lui
Je suis resté crucifié dans de blancs souvenirs.
Comme une vengeance, depuis lors
J’accouche chaque jour mes propres ailes.

Trepte de vânt

Un înger şi-a topit aripile
Îmbrăcându-mă în albă cenuşă.
Am râs şi râsul era alb,
Am plâns şi plânsul avea sunete albe.
Atunci, din albeaţa minţii
M-am crezut înger...
Îngerul s-a supărat de plagiat
Cerându-şi aripile înapoi.
Luându-şi drepturile
Am rămas crucificat în amintirile albe.
Ca răzbunare, de atunci
Îmi nasc zilnic propriile aripi...

Le revers d’un Phoenix

J’ai menti les yeux d’un artiste
En le convaiquant que j’étais une pierre.
Un morceau de marbre brut.
Il a cru, après m’avoir regardé
Dans les levers et les couchers de soleil
Content du travail non engendré de son esprit.
Une drôle de forme naissait
Avec des ailes et des formes étranges.
Evidé de moi-même, je regardais ma naissance
Par ses mains et ses yeux fatigués,
Finalement j’étais né;
Avec des ailes et des pensées identiques
Né deux fois je me contente
De sa sueur, trouvée maintenant dans mes fibres.

Reversul unui Phoenix

Am minţit ochii unui artist
Convingându-l că sunt o piatră.
O bucată de marmoră brută.
A crezut, după ce m-a privit
În apusuri şi răsărituri de soare
Fericit de lucrul neînceput din mintea-i
O formă ciudată se năştea
Cu aripi şi forme străine.
Golit de mine, priveam naşterea-mi
Prin mâinile şi ochii lui obosiţi.
M-am născut în sfârşit; cu aripi şi gânduri identice
Născut de două ori mă fericesc
De sudoarea lui, aflată acum în fibrele mele.

Tableau subjectif

Un frêle oiseau s’est reposé
Il a larmoyé sur tes enfants encadrés,
S’est reposé dans le rythme de ta vie.
Il s’est endormi, pour voir avec tes yeux
Symboles et désirs,
Croyance et crainte.
Chacune de tes pensées
Est née, a vécu...
La mort, tu ne la voulais pas.
Un frêle oiseau est mort à ta place
Tu es né, tu as vécu...
Le frêle oiseau a aimé ta mort
C’était la seule preuve d’amour acceptable.
Un frêle oiseau t’a adoré
...Et il a dû mourir
Pour la première fois...

Tablou subiectiv

O pasăre firavă s-a odihnit
A lăcrimat peste copii tăi din rame,
S-a odihnit în ritmul vieţii tale.
A adormit, pentru a vedea ochii tăi
Simboluri şi dorinţe, credinţă şi teamă.
Fiecare gând al tău
S-a născut, a trăit...
Moartea nu o doreai.
O pasăre firavă a murit în locul tău
Te-ai născut, ai trăit...
Pasărea firavă ţi-a iubit moartea
Era singura dovadă de iubire acceptabilă.
O pasăre firavă te-a adorat
...Şi a trebuit să moară
Pentru întâia dată...